joi, 31 decembrie 2009

Dincolo de globul mat


De ceva timp am fost coparticipant la emisiunea Prietenul de la Miezul Nopţii, la Radio SOS Ploiesti 101,7 FM. Ideea acestei emisiuni este consilierea celor cu probleme. Ascultătorii pot suna în direct sau scrie sms-uri pentru mărturisiri, mărturii sau nevoi de rugăciune. Încă de la început am fost încântat de ideea de a sluji cu darul pe care îl am nevoilor oamenilor, dar trebuie să recunosc, nu ştiam la ce să ma aştept. Au urmat emisiuni în care am auzit bucuriile şi mai ales suferinţele şi necazurile oamenilor. Oameni simpli cu nevoi complexe, familii ameninţate de dezbinare, tineri depresivi, căderi în păcat şi lupta cu duhuri demonice care împingeau oameni deja depresivi către sinucidere. Miercuri noaptea, intrasem deja în ultima zi a anului 2009, am fost încă o dată surprins de durerile oamenilor. Într-o atmosferă care se dorea a fi plină de bucurie, tocmai sărbătorisem Crăciunul şi urma noaptea dintre ani, eram copleşiţi de telefoanele ascultătorilor îndureraţi care cereau ajutor cu disperare lui Dumnezeu: O femeie nu-şi putea uita fiica care în urmă cu câteva zile s-a sinucis, o mamă care suferea din cauza bolii fiului său de numai 22 de ani care avea tuberculoză şi cangrenă la plămâni, tineri depresivi care cochetau cu sinuciderea şi alte cazuri la fel de grave. Iată cum, în timp ce unii sărbătoresc, alţii sunt afectaţi în mod direct de tragedii familiale sau de boli incurabile. Pentru astfel de oameni Sărbătoarea Crăciunului nu înseamnă decât o amplificare a durerii sau singurătăţii lor. Adesea noi parcă trăim într-un glob de sticlă în care ne-am izolat, sau mai bine spus ne-am ascuns de realitatea dură din teren. Însă ce observăm când ne vârâm capul afară din globul mat? Durere, suferinţă, păcat, disperare, întuneric. Acum la cumpăna dintre ani, să mulţumim Domnului pentru binecuvântările Sale şi să ne gândim şi la cei mai nefericiţi mijlocind pentru ei. Să nu uităm că Domnul Isus s-a întrupat în ieslea Betleemului pentru a nimici întunericul. El este răspunsul la toate probleme noastre.
„Totuşi întunerecul nu va împărăti veşnic pe pamântul în care acum este necaz.” Isaia 9: 1

miercuri, 30 decembrie 2009

Alfa şi Omega


În fiecare sfârşit de an îmi amintesc de viteza cu care se scurge viaţa şi faptul că momentul întâlnirii cu Domnul în veşnicie este foarte aproape. Deasemeni, la timpul bilanţului, realizez anual că sunt atâtea lucruri pe care le-am făcut dar multe altele pe care nu le-am făcut. Este loc de mai bine. Este loc de mai mult.
Un an greu în care am văzut belşugul credincioşiei Lui, un an de criză care mi-a adus binecuvântări pe care nu le speram, un an cumplit care m-a maturizat.
Sfârşitul şi începutul de an trebuie să fie şi un moment al hotărârilor noi, al alegerilor şi al legămintelor. Până la urmă toţi creştinii trebuie să ţintească mai sus. Întrebările care persistă în mintea mea sunt: Cât de multe din dorinţele şi hotărârile mele pentru anul nou se vor împlini? Vor fi circumstanţe prielnice împlinirii lor sau vor fi potrivinice? Va fi un urcuş sau un coborâş? Va fi criza un liant sau un abstacol?

Răspunsurile ar putea fi simple, filozofice sau concrete. Prefer soluţia spirituală, răspunsul care mă încurajează şi care mă face să sper şi să cred. „
„Multe sunt planurile în inima omului, dar hotărârea DOMNULUI este cea care rămâne în picioare.” Proverbe 19: 21
„Caci Eu stiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.”
Ieremia 29: 11


Îmi place sfârşitul şi îmi place începutul. Celor ce citiţi acest articol vă doresc să vă cercetaţi plusurile şi mai ales minusurile. Luaţi hotărâri noi, faceţi legăminte noi şi mai mult decât orice fiţi în clocot şi fiţi efervescenţi pentru Domnul. La mulţi ani!

joi, 24 decembrie 2009

Un mesager al iubirii la Biserica SOS

Duminică 20 Decembrie Biserica SOS Ploieşti a fost gazda unui concert de colinde susţinut de Viorel Manolache. Mesagerii iubirii este numele grupului muzical format din Viorel şi soţia lui Simona. După o noapte de ger cumplit şi zăpadă viscolită am petrecut o duminică caldă ascultând colinde compuse de acest grup deosebit. Scopul mesagerilor este ca prin vânzarea de cd-uri să se implice în diverse proiecte de caritate. Cu numai 15 lei cei ce cumpără un CD cu Mesagerii Iubirii contribuie şi la o lucrare deosebită de caritate. Vă invit să ascultaţi colindul"Copilaş cu chip de soare"

vineri, 18 decembrie 2009

Ploieştiul între alb şi negru


Anul acesta Ploieştiul a văzut câteva schimbări neaşteptate:
Alb: Orăşelul copiilor nu a mai fost pus în faţa halelor centrale aşa cum eram obişnuiţi încă de pe vreamea lui Ceuşescu. Din punctul meu de vedere este mai bine aşa. Era mai mult un bâlci gălăgios.
Negru: În acelaşi parc din faţa halelor s-au adus aiurea nişte tobogane gonflabile pentru copii care nu se pot folosi pe o asemenea vreme. Deşi sunt gratuite, nu sunt pentru iarnă.
Alb strălucitor: În loc de Moş Crăciun Crăciun în acelaşi parc a fost instalată o iesle mare şi superbă care ne aminteşte de sensul adevărat al Crăciunului. Lângă Maria şi Iosif se pot vedea păstori şi animale.

Mai alb decât zăpada


Schimbarea şoc a vremii din ultimele zile a avut câteva efecte interesante pentru Ploieşteni: Peisaj de vis şi trafic de coşmar, copii fericiţi şi părinţi frustraţi, ger năpraznic şi căldură la maxim(pe bani) în case. De mult nu am mai avut temperaturi cu mult sub zero în luna decembrie.
Deoarece sunt optimist spun că această zăpadă este până la urmă un cadou de sărbători pentru noi. Îmi amintesc de anii trecuţi când cu frustrare vedeam că de crăciun aveam şi 15 grade în timpul zilei. Nu se potrivea deloc cu sărbătoarea naşterii Mântuitorului. Crăciunul trebuie să ne amintească faptul că Cristos a adus mântuirea tuturor celor ce cred în El. Albul imaculat al zăpezii reprezintă puritatea sufletească a celui ce şi-a spălat păcatele murdare în sângele vărsat la cruce de Domnul Isus. „Veniţi acum să ne judecăm, zice DOMNUL. Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deşi sunt roşii ca purpura, ele se vor face ca lâna.” Isaia 1: 18
"Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat, spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada." Psalm 51: 7
Propun să ne bucurăm de această zăpadă, nu ne strică să mai copilărim un pic.

marți, 8 decembrie 2009

2012-Sfârşitul lumii?


Este ciudat cum în mod repetat se vorbeşte din ce în ce mai des de sfârşitul lumii. Calendarul Mayas se termină în 2012, încălzirea globală, o nouă eră glaciară sau posibilitatea ca un asteroid pierdut din spaţiu să se izbească violent de Terra. Aş putea continua lista: Pericolul erupţiei unui super vulcan precum cel de la Yellowstone care fără îndoială ar contribui masiv la apocalips, o erupţie solară fără precedent ce ar putea pârjoli pământul sau pur şi simplu un război nuclear ce s-ar putea declanşa pe fondul terorismului sau al crizei globale. Iată câteva posibile scenarii care ar putea să termine echilbrul firav al planetei mai repede decât ar putea estima cineva. Cert este că din ce în ce mai des în media se vorbeşte despre sfârşitul lumii. Sentimentul că nu mai este mult sau că ne îndreptăm către sfârşit devine din ce în ce mai acut.
Cu mii de ani în urmă, Biblia, a prevestit sfârşitul lumii. Mai mult decât atât Scriptura dă nenumărate detalii cu privire la evenimentele premergătoare sfârşitului. Mă face să zâmbesc faptul că oamenii de ştiinţă descoperă acum ceea ce Biblia a spus cu mult timp în urmă. Apocalipsa dă detalii despre războaie nucleare, asteriozi care lovesc pământul, boli devastatoare şi dezechilbre majore.

„Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare. A treia parte din mare s-a transformat în sânge, a treia parte din făpturile care erau în mare şi care aveau viaţă au murit, şi a treia parte din corăbii au fost distruse.”Apocalipsa 8: 8-9
„Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi din cer a căzut o stea mare, aprinsă ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele de apă. Numele stelei era: „Pelin“. A treia parte din ape s-au transformat în pelin şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentru că fuseseră făcute amare.”
„Al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi au fost lovite a treia parte din soare, a treia parte din lună şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată şi astfel a treia parte din zi şi din noapte să nu mai aibă lumină.”
Apocalipsa 8: 8-12

Dumnezeu va judeca pământul şi toţi oamenii, vor scăpa doar cei ce şi-au spălat hainele în sângele Mielului, adică cei ce s-au întors la Dumnezeu cu pocăinţă.
Domnul Isus Cristos a zis:
„Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“ şi vor înşela astfel pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Vedeţi să nu vă neliniştiţi, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Va fi foamete, vor fi (molime şi) cutremure în diverse locuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina Numelui Meu. Atunci mulţi se vor poticni, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi. Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mulţi se va răci. Dar cel care va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Această Evanghelie a Împărăţiei va fi vestită întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.” Matei 24: 5-14
Biblia nu ne oferă o dată anume pentru sfârşitul lumii, ci ne prezintă o serie de evenimente premergătoare. Multe dintre aceste semne s-au împlinit(precum restaurarea Israelului) altele se derulează sub ochii noştri. Dar ce folos să vedem semnele şi să vorbim despre sfârşit dacă aceastea nu au un efect de schimbare al vieţii noastre? Biblia ne-a dat aceste avertismente pentru ca acele lucruri să nu ne găsească nepregătiţi, adică nemântuiţi. Să ne întoarcem la Domnul cu toată inima şi El ne va scăpa de ce este mai rău şi în schimbul judecăţii ne va dărui viaţă veşnică şi alte răsplăţi nebănuite păstrate pentru copiii Săi.
Aşadar, pentru unii sfârşitul va fi groaznic iar pentru alţii va fi începutul adevăratei vieţi.
„Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?!” 1 Petru 4: 17

luni, 30 noiembrie 2009

Alege corect, votează zilnic


Românii sunt aproape de a pune din nou ştampila pentru preşedinte. Unii nu au nici o ezitare cu privire la persoana care trebuie votată iar alţii sunt în dilemă. Este probabil cea mai murdară campanie electorală la care am asistat. Război pe faţă folosind tot arsenalul din dotare inclusiv armele „necurate”. Nu există decât un scop: puterea cu orice preţ. Cred că motto-ul nerostit al acestei campanii a fost: scopul scuză mijlocele. Acest articol nu este pentru a determina pe cineva să voteze un preşedinte sau altul. Ştiu că într-un anumit sens soarta ţării este legată de viitorul preşedinte, însă ceea ce alegem zilnic determină soarta noastră. Sunt alegeri în viaţă mult mai importante decât alegerea preşedintelui.
„V-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Acum alege viaţa, ca să trăieşti atât tu, cât şi urmaşii tăi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând glasul Lui şi alipindu-te de El. Căci El este viaţa şi lungimea zilelor tale.” Deuteronom 30: 19-.20 NTR

„Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!“ Evrei 4: 7

„Căutaţi pe DOMNUL cât timp mai poate fi găsit! Chemaţi-L cât timp mai este aproape! Nelegiuitul să-şi părăsească calea, iar omul rău să renunţe la gândurile lui! Să se întoarcă la DOMNUL, Care îi va arăta îndurare, la Dumnezeul nostru, Care îl va ierta pe deplin.” Isaia 55: 6-7 NTR

„Întoarceţi-vă la Mine şi veţi fi mântuiţi, toţi cei ce locuiţi până la marginile pământului, căci Eu sunt Dumnezeu, nu există altul!” Isaia 45: 22 NTR

„Prin urmare, spune-le astfel: Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că Eu nu doresc moartea celui rău, ci vreau ca el să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă! Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, casă a lui Israel?” Ezechiel 33: 11 NTR

Acestea sunt alegeri mult mai importante decât alegerile de duminică. Trebuie să mergem la vot, însă este imperios necesar să alegem zilnic ceea ce Dumnezeu doreşte pentru binele nostru etern.

„Închinare Autentică” la Câmpina


Sâmbătă 28 Noiembrie Centrul Creştin Neemia din Câmpina a fost gazda Conferinţei de tineri cu tema „Închinare Autentică”. Au participat tineri din trei biserici: Centrul Creştin Braşov, Centrul Creştin Neemia din Campina şi Biserica SOS Ploieşti. Invitatul special a fost solistul trupei Vitamina C, Sunny. Fiecare biserică şi-a adus contribuţia prin închinare şi sesiuni legate de tema conferinţei. Cred că această întâlnire a fost foarte benefică pentru participanţi aducând un plus în înţelegerea închinării reale plăcute lui Dumnezeu. Puteţi vedea câteva poze pe blogul fotografului Cătălin Tudor.
Deasemeni vă invit să urmăriţi pe Sunny cântând o piesă deosebită, în clipul de mai jos.

marți, 17 noiembrie 2009

Sherwood Pictures va înscrie din nou


O echipă de actori atât profesionişti cât şi amatori din Sherwood Baptist Church, SUA, a realizat filme extraordinare cu bugete mici precum Flywheel, Facing the giants şi Fireproof. Acesta din urmă a avut un succes enorm în box office-ul american înregistrând 33 de miloane de dolari. Dar dincolo de rezultatele financiare au fost raportate mărturii ale miilor de familii care au fost atinse de Fireproof(rezistent la foc). Oameni cu probleme în familie au descoperit sursa problemelor lor şi s-au întors la Dumnezeu salvându-şi astfel sufletele şi căsniciile. Vestea bună este că acestă echipă minunată înscrie un nou gol în palmaresul lucrării lor: Courageous. Aşa se va numi noul lor film care va fi o încurajare pentru bărbaţi. Cred că lumea are nevoie de acest nou film. Sperăm că va apărea în curând.

luni, 16 noiembrie 2009

Apostazia Laodicenilor

Într-un articol anterior am publicat o meditatie despre erezia Nicolaiţilor, din "A word for a day", carte aflată sub tipar la Casa Cărţii Oradea. Acum iată o altă meditaţie,din aceiaşi sursă, despre apostazia Laodicenilor.
Laodiceni

Laodikeus

În lumina meditaţiei de ieri, se ridică întrebarea: ce a cauzat apostazia laodicenilor? (Apoc. 3:15-16)? De ce erau aceşti oameni căldicei? Un răspuns probabil se poate regăsi în numele lor. Laodiceni este corespondentul grecescului Laodikeus (2994), cuvânt compus din două cuvinte: laos (2992) care înseamnă „popor” şi dike (1349) care înseamnă (în funcţie de context) „lege, drept, obicei şi chiar pedeapsă dată.” Ideea conţinută de acest cuvânt este „legea sau obiceiul poporului” sau pur şi simplu „conducerea poporului.”
Vedeţi, societatea acelor zile (şi a zilelor noastre, putem adăuga) era concentrată pe popor. Oamenii vor să fie ei înşişi autoritatea în loc să permită Cuvântului lui Dumnezeu să fie acea autoritate. Pot îndrăzni să adaug, acest lucru este adevărat chiar în biserică azi. Niciodată înainte, în toată istoria bisericii, ea nu a fost atât de „concentrată pe oameni” cum este acum. Noi construim biserici şi lucrări creştine pe numai baza a ceea ce oamenii vor. Dacă aceasta nu este „conducerea poporului”, atunci ce este? Să ne gândim în profunzime la aceste cuvinte scrise de John R. W. Stott în 1980: „Poate că nici una din cele şapte scrisori [din Apocalipsa 2-3] nu este mai potrivită pentru a caracteriza secolul al XXI-lea decât această scrisoare. Ea descrie religiozitatea respectabilă, sentimentală, superficială, care este atât de răspândită în mijlocul nostru astăzi. Creştinismul nostru este slab şi anemic. Pare că am fi făcut o baie cu apa căldicică a religiei.”295
Cu adevărat, noi trăim în „epoca laodiceană” a istoriei bisericii, epoca umanismului în care „omul este centrul tuturor lucrurilor” şi în care el se consideră autoritatea finală în orice subiect şi problemă. Această filozofie este atât de prevalentă, atât de pătrunzătoare încât a infiltrat orice aspect al societăţii umane.
În viaţa socială, „zeul suprem” este toleranţa de sine, hrănită de bani şi lucrurile materiale. În viaţa politică, oamenii strigă pentru a fi auziţi şi cer „democraţie” (i.e. conducerea poporului) în loc de a accepta ca formă de conducere republica reprezentativă stabilită de părinţii naţiunii americane. Chiar şi în viaţa religioasă, Cuvântul lui Dumnezeu nu este singura autoritate. Nu numai că teologii liberali neagă principiile fundamentale ale credinţei ci mulţi creştini sunt mai impresionaţi de răspunsurile date de Dr. Phil sau alţi „guru în psihologie” decât răspunsurile date de Dumnezeu. În loc de predicarea Scripturii, ei vor amuzament.

Să nu ne mai lăsăm conduşi de ceea ce noi dorim ci de ceea ce Dumnezeu spune.

Versete de studiat: Citiţi Exod 32, observând ceea ce se întâmplă când „oamenii” (v. 1) obţin ceea ce doresc.

marți, 10 noiembrie 2009

Cele mai importante lucruri


Uneori ne trebuie o viaţă, sau mai mult, pentru a înţelege ce este mai important în această lume. E dureros să vezi că adesea viaţa trece pe lângă noi fără a descoperi măcar frumuseţea lăsată de Dumnezeu în lucruri simple precum dragostea, mila sau slujirea. Nu mai ştim să ne bucurăm nici de lucrurile frumoase din jur, nici de cei dragi din cauze egoiste şi materiale. Goana după „eu”, bani, putere sau faimă aduce orbire. Însă Dumnezeu ne-a lăsat suficent ca noi să fim fericiţi.
Vă invit să citiţi scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă adresată fiicei sale, Margareta, cu ocazia împlinirii vârstei de 17 ani. O scrisoare în care un părinte iubitor transmite, într-o singură pagină, ce este mai important în viaţă.

“Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna, – sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea…al doilea…de! norocul si celelalte “pere malaiete”, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatire asta este opera de fiecare clipa,- cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. Si de aceea vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita.
A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate opri am mintit sau ne-am surprins aspura unei rautati, ori asupra unei fapte urate; daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula , de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaie in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane doar sa stii ce vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine” ! Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa de-a Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi."

luni, 9 noiembrie 2009

Te-ai deconspirat?


Aşa cum am mai spus-o generaţia care se ridică sub ochii noştri este una coruptă cu valori instinctuale, care numeşte răul bine şi binele rău. Pentru cei ce vor să fie creştini integri şi care trăiesc provocarea de a fi lumină este un preţ de plătit. Cred că nu suntem prea departe de generaţia Sodomei şi a Gomorei. Din nefericire sunt mulţi „creştini sub acoperire” care merg la biserică duminica dar în timpul săptămânii ascund identitatea lor trăind ca şi lumea fără a risca deconspirarea lor.
Astăzi, tocmai am aflat că la o grădiniţă, educatorea a fost jignită de un părinte din cauză că la ore educatoarea le-a vorbit despe îngeri. Părintele considera că a le spune copiilor despre Dumnezeu este dovada lipsei de cultură. Adică dacă eşti creştin practicant eşti incult. Sună interesant, însă Biblia spune contrariul „Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu !”Când cineva îşi propune să strălucească ca şi copil al lui Dumnezeu, plăteşte automat un preţ: jignire, discreditare, batjocură, etc. Iată de ce unii nu vor să se „deconspire” ca nu cumva să sufere din această cauză.
Domnul Isus în Evanghelia după Matei a spus ucenicilor : Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.” Totuşi, în această generaţie coruptă sunt creştini care strălucesc acolo unde sunt: la şcoală, la serviciu sau cu prietenii. Ei şi-au asumat riscul uceniciei şi nu vor trăi niciodată ruşinea ascunderii sau lepădării de Domnul lor care i-a mântuit. Ei sunt acei „naivi” pentru lumea aceasta care se laudă cu Domnul lor. Ei sunt acei creştini roditori faţă de care lumea nu este vrednică(Evrei 11: 38). Aceşti creştini din rândul cărora poţi face şi tu parte astăzi reprezintă generaţia celor ce-L caută(Psalm 24: 6 NTR).

luni, 2 noiembrie 2009

In God we trust?


Este paradoxal cum în ţara toturor posibilităţilor, libertăţilor şi a standardului democratic un tânăr a fost dat afară din serviciu din cauza faptului că şi-a exprimat liber convingerile religioase. Un tânăr american creştin a decis să fie o lumină la locul de muncă unde lucra, cunoscutul lanţ de magazine Home Depot. El purta la piept o insignă cu textul: „One Nation Under God....Indivizible” (O naţiune indivizibilă sub autoritatea lui Dumnezeu). Unii colegi chiar erau interesaţi de Dumnezeu şi de insigne aşa că tânărul a venit cu Biblia la serviciu pentru a o citi în pauza de masă. După o vreme unul dintre manageri i-a cerut socoteală cu privire la insignă argumentând că politica magazinelor Home Depot este ca angajaţii să nu poartă alte insigne decât cele ale magazinului. A fost trimis acasă, apoi după 19 luni a fost concediat de Home Depot. Dacă se întâmpla acesta într-o ţară orientală fundamentalistă era de înţeles, dar este îngrijorător că acest fapt a avut loc în Statele Unite, unde altădată se refugiau creştinii pentru a beneficia de libertate.
Se pare că oriunde în lume, atunci când te decizi să fii o lumină, ai un preţ de plătit. Oricum ar fi, pe mine mă îngrijorează democraţia americană care devine din în ce mai restrictivă, mai ales în ce priveşte libertatea de exprimare. Urmăriţi în limba engleză clipul video care relatează faptul acesta.

vineri, 30 octombrie 2009

Adevărul despre Paranormal

Mulţi sunt atraşi ca un magnet de paranormal iar lucrul acesta îi face să devină victimele diavolului. Există încă multă confuzie cu privire la lucrurile permise sau nepermise de Dumnezeu. Unii numesc lucruri precum vrăjitorie sau necromanţie magie albă ca şi cum ar exista un fel de magie curată aprobată de Dumnezeu. Biblia spune că cei ce practică sau se duc la cei ce se ocupă cu aceste lucruri demonice violează flagrant Cuvântul lui Dumnezeu. „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor sau la descântători; să nu-i căutaţi ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.” Levitic 19: 31
Trăim într-o ţară creştină dar, paradoxal, în România vrăjitoarele prosperă şi sunt din ce în ce mai mulţi naivi care apelează la serviciile lor fără a şti că se expun unor consecinţe devastatoare. Vă invit pe aceia care ştiţi engleză să vizionaţi mărturia unei femei dată la CBN, victima mai multor atacuri demonice pornite de la o simplă joacă cu necromanţia(chemarea morţilor).

Joaca cu focul de Halloween


Ştiind că se apropie Halloween-ul, vreau să pofit de ocazie şi să scriu în acest articol despre teribilismul unora care se joacă cu focul cu ignoranţă şi în naivitatea lor pun doar pe seama distracţiei joaca cu lucrurile păgâne. Măştile fioroase, schelete, costume horor şi alte bazaconii sunt obişnuite de Halloween pentru creştinii superficiali şi care cred că pot face din libertatea oferită de har tot ce doresc. Realitatea este că unii habar nu au în ce se bagă şi cum Satan abia aşteaptă să-i prindă în laţ pe naivii care-i folosesc mijlocele. Alţii chiar dacă nu se prostesc de Halloween cu schelete ţin în casele lor lucruri precum statuete ce înfăţişează zei păgâni, totemuri, talismane, rugăciuni păgâne gravate pe diferite plăci, antichităţi şi alte „suveniruri” aduse din cine ştie ce ţări orientale. Adevărul este că slaba educaţie creştină, chiar din biserici îi face pe unii să se creadă protejaţi de orice lucru rău. Însă lucrurile închinate prin ritualuri diavolului sau altor idoli sunt obiecte ce aparţin de drept lui Satan. El are drept asupra lor şi le poate folosi împotriva celor care le ţin în casă ca pe bibelouri. Au fost cazuri de misionari care au suferit atacuri demonice şi chiar coşmaruri din cauza unor astfel de obiecte păgâne care se aflau în casa în care locuiau. M-a impresioant cazul adevărat al unei familii creştine care s-a mutat într-o casă nouă. Din momentul mutării au început cu toţii, părinţi şi copii, să aibă coşmaruri noaptea. Fiindcă se repetau noapte de noapte au apelat la ajutorul unor lucrători creştini care i-au sfătuit să se mute o săptămână din casă şi dacă coşmarurile încetează înseamnă că de vină este casa cea nouă. S-au mutat în altă locaţie şi coşmarurile au încetat. S-au mutat înapoi în casa lor şi groaza nopţii a revenit. Atunci au fost sfătuiţi că caute cu atenţie în toată casa şi toată proprietatea să vadă dacă nu cumva aveau pe acolo lucruri oculte. Au căutat zile întregi dar n-au găsit absolul nimic. După o perioadă au decis să dea tapetul de pe pereţi jos. În timp ce îl dezlipeau au rămas înmărmuriţi: pe toţi pereţii erau gravaţi înseamne sataniste folosite în ritualuri. Casa lor fusese folosită de satanişti ca templu. Au decis să vândă casa şi după o anumită perioadă au descoperit că noii cumpărători erau satanişti. Biblia spune „Feriţi-vă de orice rău!”(1 Tesaloniceni 5: 22) „să nu daţi prilej diavolului.”(Efeseni 4: 27). Textele bilice ne avertizează să nu ne lăsăm înşelaţi de naivitate crezând că nu-i nici o problemă dacă mai cochetăm cu câte un lucru păgân, un film de groază sau o petrecere de Halloween. Satan pândeşte ocazia să ne lovească. Haideţi să fim înţelepţi şi să nu-i oferim prilej gratuit.

miercuri, 28 octombrie 2009

Pericolul ereziei Nicolaiţilor

În cartea biblică Apocalipsa Domnul Isus, prin apostolul Ioan spune bisericilor din Asia Mică că urăşte învăţătura Nicolaiţilor. Dar ce învăţătură era aceasta? Cât de periculoasă este această erezie?
Întrucât ştiu şi cred că această învăţătură încă face ravagii în Trupul lui Cristos, Biserica, am decis să public această meditaţie despre Nicolaiţi apărută în „A word for a day” carte aflată sub tipar la editura Casa Cărţii Oradea.
Nicolaiţi
Nikolaitēs

În scrisorile lui Isus către cele şapte biserici din Asia Mică (Apoc. 2-3), este menţionată de două ori o sectă interesantă. Secta se numea Nicolaiţi (Nikolaitēs, 3531). În timp ce efesenii nu tolerau învăţăturile acestui grup (2:6), cei din Pergam le acceptau (2:15), şi, deşi informaţiile despre această sectă sunt învăluite cumva în ambiguitate, există câteva principii sigure legate de ea.
Erezia Nicolaiţilor a fost înfiinţată fie de Nicolae (menţionat ca fiind unul din primii diaconi ai bisericii primare, Fapte 6:5), fie de cineva care a pervertit ideile propovăduite de Nicolae. Oricare ar fi adevărul, după părerea comună a mai multor părinţi ai bisericii, această sectă a transformat „libertatea” în „dezmăţ.” Fără îndoială, ei argumentau: „S-a terminat cu Legea; acum trăim în har şi aveam libertatea de a face ceea ce dorim.” Rezultatul acestei credinţe a fost dezmăţul şi necurăţia.
Comentatorul William Barclay rezumă foarte bine învăţăturile lor, pe baza părinţilor bisericii: Irenaeus spune că Nicolaiţii duceau „o viaţă foarte permisivă cu ei înşişi” (Împotriva ereziilor, 1.26.3). Hipolit spune că el era unul din cei şapte care „s-au îndepărtat de învăţătura corectă şi avea obiceiul de a transmite indiferenţa în ceea ce priveşte mâncarea şi viaţa” (Respingerea ereziilor, 7:24). Constituţiile apostolice (6:8) îi descriu pe Nicolaiţi ca fiind „neruşinaţi în necurăţie.” Clement din Alexandria spune că ei se „dedau plăcerilor precum caprele. . . ducând o viaţă de desfrâu.” Dar el îl absolvă pe Nicolae de orice vină şi spune că aceştia au pervertit învăţătura şi declaraţia lui că „trupul trebuie abuzat.” Nicolae a vrut să spună că trebuie să ne purtăm aspru cu trupul; ereticii au pervertit declaraţia lui dându-i înţelesul că trupul poate fi folosit cu neruşinare aşa cum orice om doreşte (Miscelanii, 2:20) Iată ce propovăduiau, fără îndoială, nicolaiţii.292
Bineînţeles, oricine crede în acest desfrâu nu este un creştin adevărat. Totuşi, mulţi creştini de astăzi, deşi nu cred în „desfrâu”, duc libertatea prea departe gândind că pot face ceea ce doresc, chiar dacă aceasta duce la poticnirea unui alt credincios. Însă, Pavel denunţă cu claritate această atitudine în 1 Corinteni 8:4-13. Noi trebuie întotdeauna „să luăm seama ca nu cumva această slobozenie a noastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.” (8:9)

Versete de studiat: Citiţi 1 Corinteni 8:4-13, observând îngrijorarea lui Pavel referitoare la creştinii care îi fac pe alţii să se poticnească.

duminică, 25 octombrie 2009

Supravieţuitorul din Ultimate Survival este creştin


Ultimate Survival este unul din puţinele documentare de pe Discovery pe care le urmăresc cu interes. De vină este desigur înclinaţia mea nativă pentru aventură, munte şi altele asemenea. Mare mi-a fost surpriza atunci când l-am văzut pe vedeta documentarului că a filmat şi în Carpaţii Româneşti. Aici, desigur că s-a întâlnit cu un urs brun şi a intrat într-o peşteră. Bear Grylls este cel ce iniţiază milioanele de telespectatori de la Discovery în ale supravieţuirii: Cum să mânânci viermi dintr-un animal în descompunere, furnici, şobolani, scorpioni şi mere din fecale de urs. Cum să te orientezi în teren şi cum să-ţi faci un adăpost peste noapte. Toate acestea, dar şi altele, îl fac pe Bear Grylls un erou îndrăgit de foarte mulţi telespectatori. Însă, eu l-am îndrăgit cu adevărat atunci când, spre surprinderea mea, a afirmat într-un episod că ceea ce îi dă putere să supravieţuiască în unele dintre cele mai grele şi dure situaţii, este credinţa lui. Mi-am spus: trebuie să fie creştin! Numai un creştin născut din nou poate afirma aceasta la televizor. Vestea bună este că Bear Grylls chiar este creştin. Zilele trecute revista creştină Charisma i-a dedicat un articol. Acesta vorbeşte despre întoarcerea lui la Dumnezeu, rolul cursurilor Alpha în viaţa sa dar şi o experienţă din 1998 când a urcat pe muntele Everest şi când patru dintre cei ce s-au căţărat împreună cu el şi-au pierdut viaţa. Două texte Biblice sunt foarte aproape de inima lui dându-i puterea să fie un supravieţuitor: „Pot totul în Cristos, Care mă întăreşte” Filipeni 4: 13 şi Psalm 73: 23 „Însă eu totdeauna sunt cu Tine!Tu mă ţii de mâna dreaptă.”
Cuvântul lui Dumnezeu este plin de putere şi poate face pe orice creştin să fie un „supravieţuitor” în această lume. Noi suntem eroii lui Dumnezeu, iubiţii Săi pentru care şi-a dat Fiul să moară. Moştenirea primită datorită jertfei Sale de la cruce ne face mai mult decât supravieţuitori, suntem cei ce biruim împreună cu Cristos.
„Însă, în toate aceste lucruri, noi avem victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit.” Romani 8: 37(NTR)

joi, 15 octombrie 2009

Între zâmbet şi suspin

În societatea de astăzi marcată adânc de criză şi stres, parcă uităm să mai zâmbim. Un zâmbet curat face mai mult decât un medicament bun, este ca un dar nemeritat, un har. Înţeleptul Solomon a spus în proverbe: "O inimă veselă înseninează faţa, dar, prin întristarea inimii, duhul este zdrobit." şi "O inimă veselă este un bun leac,dar un duh mâhnit usucă oasele."
În filmuleţul de mai jos regizorul a vrut să sugereze acelaşi lucru. Vă invit să urmăriţi, în engleză, unul dintre cele mai interesante fime de scurt metraj.

miercuri, 14 octombrie 2009

Callatis Praise la Ploieşti

Cu ocazia Sărbătorii Roadelor, trupa Callatis Praise a concertat în Biserica SOS Ploieşti. Mai jos, melodia Adonai de pe ultimul lor album.

marți, 13 octombrie 2009

De la lesbianism la Cristos

Daca va amintiti in Iulie am scris articolul "De la droguri şi prostituţie la Cristios". În el era prezentată mărturia unui bărbat fost dependent de droguri şi prostituat,dar care s-a întors la Cristos.Tot la CBN am văzut o marturie extraordinara: o femeie lesbiană a fost eliberată prin puterea lui Dumnezeu în urma întoarcerii ei la Cristos.

joi, 8 octombrie 2009

Cum să evanghelizezi un hoţ

Un lucru extraordinar s-a întâmplat într-o parcare americană de lângă un magazin Wallmart. O bătrânică care tocmai îşi făcuse cumpărăturile a intrat în maşină dorind să plece acasă. Imediat, a intrat în maşină pe scaunul pasagerului un hoţ cu un pistol. Bătrâna trebuia să scoată banii sau urma să fie împuşcată. Însă, fără armă sau spray paralizant femeia a făcut un lucru fantastic. A început să-i spună tâlharului despre Dumnezeu. Timp de zece minute hoţul a auzit Evanghelia din gura bătrânei.Urmăriţi filmuleţul:

joi, 1 octombrie 2009

Catastrofele din Asia, Semnele vremurilor din urma?


Nu poti sa nu asociezi lantul catastrofelor din Asia cu ceea ce Domnul Isus Cristos a spus in Biblie cu privire la semnele din vremurile din urma.
Marcu 13:8 "Un neam se va scula împotriva altui neam, si o împaratie împotriva altei împaratii; pe alocurea vor fi cutremure de pamînt, foamete si turburari. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor."
Una din televiziunile din Romania a folosit, prezantand aceste catastrofe, titlul: "Vremea la extreme in lume". Cauzele prezentate de meteorologi sunt diverse: Incalzirea globala, poluarea, imbatranirea planetei, etc. Unii spun ca nu trebuie sa ne facem prea multe griji deoarece dealungul istoriei au mai fost catastrofe naturale. Asa este, insa Biblia vorbeste despre o crestere a frecventei catastrofelor din ultimele zile care va fi direct proportionala cu cresterea drastica a pacatului in lume. Interesant este ca omul de fiecare data cand observa semnele apocaliptice gaseste explicatii unele mai bizare decat altele demontand putin cate putin argumentul biblic. Dar opiniile noastre nu pot schimba adevarul Scripturii. De aceea "cine are urechi de auzit sa auda". Cunoasterea lui Dumnezeu si a Bibliei aduce in mod paradoxal pace in mijlocul acestor semne apocaliptice si o dorinta de pregatire spirituala. Odata ce ochii s-au deschis, toate prind sens si se experimenteaza o mai buna cunoastere a acestor vremuri. Totul este sa privim in directia corecta: Domnul Isus Cristos.

Cabinetul de cardiologie

Se stie ca bolile de inima sunt din ce in ce mai frecvente iar rata mortalitatii a crescut din cauza acestora. Insa sunt si altfel de boli de inima...Va invit sa urmariti clipul de mai jos inregistrat in Tabara I Believe Sinaia 2009.

marți, 29 septembrie 2009

La Peles, si mai iute!


Weekendul trecut am petrecut 3 zile in tabara la Sinaia. Cand am organizat acest eveniment nu am stiut ca ne vom sincroniza cu un mare eveniment prahovean: zilele orasului Sinaia. Am remarcat imediat aglomeratia si circulatia ingreunata din pricina faptului ca politia nu permitea accesul prin oras, circulatia fiind deviata. Asadar, intre doua sesiuni ale taberei ne-am dus sa vedem despre ce este vorba. Am plecat cu prejudecati deoarece in urma cu doi ani am fost la un alt eveniment prahovean asemanator: festivalul cascavelei in Valea Doftanei. Acolo am gasit manele din belsug, aglomeratie, lipsa parcari si preturi la branzeturi mai mari ca-n piata. Am ramas cu regretul unei zile pierdute. Dar, la Sinaia, surpriza! Am gasit un eveniment bine organizat, cu idei extraordinare, de toate pentru toti, mancare pe alese, o mini expozitie de masini de epoca si personaje imbracate in costume tot de epoca. Deasemeni, pentru gurmanzii cu bani a fost raiul pe pamant: cele mai alese fripturi, gratare, prajituri, delicatese si desigur, must. Caragiale ar fi spus, probabil: „La Peles si mai iute!”

luni, 21 septembrie 2009

Internetul-Împlinirea unei profeţii?


Apocalipsa 14:6 „Si am vazut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentruca s-o vesteasca locuitorilor pamântului, oricarui neam, oricarei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.”

Fără îndolală că această profeţie din Apocalipsa se referă şi la Mass Media. Acum două mii de ani era greu de imaginat cum ar putea fi vestită Evanghelia întregului pământ. Acum, în era internetului, ştim că lucrul acesta este posibil. Unii oameni ai lui Dumnezeu au înţeles că internetul este o unealtă extraordinară şi au investit mult pentru a-L face pe Isus cunoscut celorlalţi. Mă gândesc: oare cum ar arăta internetul dacă fiecare om care se consideră creştin l-ar folosi şi pentru scopul evenghelizării? Din nefericire blogurile şi paginile de internet ale creştinilor arată mai mult o promovare a propriei personalităţi decât o promovarea valorilor creştine. Mardoheu i-a spus Esterei: „Si cine stie daca nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împaratie?” Cine are ochi de citit să citească: Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta avem acces la internet?

Internetul oglinda sufletului

Această reţea uriaşă care este internetul poate fi cel mai bun prieten sau cel mai rău duşman. Omul este cel ce alege ce va fi internetul pentru el. Fără îndoială este un bun extraordinar. Cum îl va folosi? Va fi el pentru om o unealtă folositoare sau va fi un mijloc folosit abuziv pentru păcat?
În calitate de lider creştin am observat că internetul este, fie o binecuvântare fie un blestem. Poate fi o unealtă extraordinară prin care îl poţi face cunoscut pe Dumnezeu oamenilor. Prin bloguri, facebook, twitter sau alte inventii asemănătoare ai şansa să vorbeşti despre Adevăr celorlalţi. Poţi folosi internetul pentru site-uri educative. Pe de altă parte, înarmat cu atotputernicul mouse omul poate alege pornografia. Din două sau trei clickuri internetul îl duce direct în iadul robiei pornografice... Iată cum internetul scoate din om binele sau răul pe care îl are înăuntru devenind un fel de oglindă a sufletului.

Internetul=fructul oprit?



De vreo 10 ani încoace o nouă dependenţă a ameninţat lumea. Internetul.Yahoo, Google, youtube şi alte nume sonore au intrat în viaţa noastră cu sau fără voia noastră. Zilnic accesăm aceste adrese de internet care devin, mai mult sau mai puţin, un fel de tabiet zilnic. Dacă în urmă cu 10 ani doar câţiva ştiau despre utilitatea internetului, acum toţi sunt de acord că au nevoie de internet indiferent de slujba sau pasiunile lor. Pe internet poţi cumpăra, vinde, căuta informaţii, poţi citi ziare, reviste, te poţi uita la televizor sau asculta radio. Poţi plăti facturi, poţi verifica contul din bancă sau poţi face teleconferinţă. Şi lista este prea mică în comparaţie cu ceea ce această invenţie năstruşnică poate oferi. Internetul pare a spune că îţi poate oferi tot ce îţi doreşti. Pe unii internetul i-a făcut milionari în dolari. Ideile lor măreţe puse în aplicare în spaţiul virtual le-a adus profit pe viaţă. Omul, în faţa propriului computer legat la internet se simte Dumnezeu. Poate afla aproape tot, poate comunica cu oricine de oriunde şi poate chiar să lanseze bârfe sau opinii, folosind lista de adrese mail pe care le deţine. Nu pot să nu mă gândesc la „fructul oprit” al Edenului care promitea cunoştinaţa binelui şi a răului. Satan chiar a făcut publicitate produsului oprit făcând pe Adam să creadă ca va fi ca Dumnezeu dacă „accesează” fructul oprit. Este internetul bun? Absolut! Dar ca orice lucru bun care este dus la extrem, se poate transforma în dependenţă. Vor urma şi alte gânduri....

duminică, 13 septembrie 2009

Training for Trainers


Saptamana trecuta am avut privilegiul sa fiu prezent in Bucuresti la Universitatea Biblica din Romania la un curs de pregatire a profesorilor. Desi eram cu anumite prejudecati la inceput, trebuie sa admit ca am ramas uimit de calitatea profesorului si al cursului predat. Era un "Training for trainers" foarte util bazat foarte mult pe calitatea actului de invatare care sa produca mai mult decat o imbunatatire a cunostintelor, o schimbare in student. Cursul a fost predat suta la suta in engleza si in ciuda programului de predare intensiv a fost captivant din cap in coada. Iata cateva din plusurile cursului: Profesor cu exeperienta si pregatire vastă, nivel de predare academic, interactiune elev profesor foarte buna, teme ce stimulau creativitatea, brainstorming si multă practică. Cred că fiecare profesor, pastor sau invatator trebuie sa participe la un astfel de curs. In Octombrie, pentru cei interesati va avea loc un curs asemănator. Atunci voi fi unul din profesori :) Sper să pun practică cât mai bine tehnicile de predare pe care tocmai mi le-am însuşit.

joi, 3 septembrie 2009

Doar frunze...


Lumea creştină de astăzi este plină de ziduri despărţitoare. Fiecare confesiune îşi ridică propriul zid prin care arată celorlalţi de ce este superioară şi de ce doctrina ei este mai bună de cât a celorlalte denominaţii. Fără îndoială, obiectiv privind, fiecare denominaţie are plusuri şi minusuri însă problema pe care eu o văd nu este doctrina, ci relaţia. Nu vreau ca cineva să mă înţeleagă sau să mă interpreteze greşit: doctrina este foarte importantă. A avea un crez biblic corect este foarte important deoarece cred că erezia poate duce pe mulţi în înşelare.
Uneori aceste ziduri prind forma unor „panouri publicitare” menite să arate cât de mare succes are biserica sau denominaţia. Îmi amintesc cum Domnul Isus, fiindu-I foame, a trecut pe lângă un smochin care avea doar frunze. Când a ajuns în dreptul lui a văzut că nu are rod de loc. Atunci Domnul Isus l-a blestemat şi s-a uscat. Se spune despre smochini că dacă au frunze au şi rod. Frunza reprezintă „publicitatea” smochinului care promite rod. Însă smochinul vizitat de Domnul Isus avea doar frunze, „falsă publicitate”.
Tot aşa este şi cu denominaţia: Poate promite mult prin panourile publicitare, însă poate suferi de o acută problemă legată de relaţia cu Domnul. Poţi merge la cea mai corectă doctrinar biserică dar care este răcită de tot în legătura ei cu Mirele. Avem în Apocalipsa un exemplu elocvent depre acest aspect foarte important: mustrarea bisericii din Laodiceea.
„Ştiu faptele tale, ştiu că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă eşti căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea! Pentru că zici: ‘Sunt bogat, am adunat avere şi n-am nevoie de nimic!’ şi nu-ţi dai seama că eşti nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc – ca să fii bogat; haine albe – ca să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi alifie pentru ochi – ca să-ţi ungi ochii şi să poţi vedea. Eu îi mustru şi-i disciplinez pe cei pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă deci şi pocăieşte-te!”(NTR)
Aşadar când Domnul cercetează biserica El doreşte să găsească dragoste şi pasiune pentru El. Nu doar doctrină rece, ci viaţă. De fapt Domnul continuă în Apocalipsa şi îi spune Bisericii din Laodiceea „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine”. Mirele spune, cu alte cuvinte: „Eu nu sunt în biserică, ci sunt la uşă aşteptând ca voi să îmi deschideţi pentru a avea o relaţie apropiată.” El îşi doreşte mai mult decât orice dragostea Bisericii Sale pentru care a murit. Poate spui: „Biserica mea este rece şi nu are dragoste.” Ei bine, tu eşti un mădular al bisericii aşa cum şi ceilalţi sunt. Îndrăgosteşte-te tu de El, iubeşte-L cu pasiune, fii în clocot pentru El şi vei vedea biserica cu alţi ochi. Viaţa ta îi va influenţa şi pe ceilalţi iar Dumnezeu te va folosi pentru o schimbare în jurul tău.

marți, 1 septembrie 2009

Unchiul Sam la haz de necaz

Credeam că numai noi românii suntem în stare să facem haz de necaz. Dar nu este aşa, am descoperit că şi americanii se descurcă destul de bine mai ales acum când criza le dă bătăi de cap. În clipul de mai jos vă veţi delecta de o melodie care satirizează visul american:)

marți, 25 august 2009

Generaţia paradoxului

Din când în când ne face bine să ne punem singuri în cumpănă şi să vedem care-i starea noastră înainte de a ne flata singuri cu ceea ce suntem sau nu.
Săptămâna trecută am meditat la ebraicul „kabad” care se traduce onorează sau cinsteşte. Dar în ebraică aceste termen înseamnă a da greutate, a pune preţ, a cântări greu.
În mai multe texte din Scriptură citim că Domnul cere oamenilor să-L onoreze prin viaţa lor. Cu alte cuvinte Dumnezeu doreşte să aibă greutate în inima oamenilor şi să fie cea mai importantă persoană pentru om. Prin urmare trebuie că fiecare să onoreze pe Dumnezeu prin orice decizie pe care o ia. Aceasta arată cât de important este Dumnezeu pentru acea persoană.
Scriptura mai cere oamenilor să onoreze părinţii, soţii şi pe oamenii puşi în autoritate spirituală. Însă dacă privim cu atenţie generaţia aceasta este caracterizată de egoism dorind nimic altceva, decât să se onoreze pe sine. Sunt câteva paradoxuri pe care le putem enumera în a această generaţie „creştină”: Fii care onorează alte persoane mai mult decât pe părinţi. Cinstea este acordată pe nedrept celor care nu au făcut nici cel mai mic sacrificiu pentru ei din dorinţa de a le câştiga prietenia. Ei cinstesc persoane care nu s-au trezit în toiul nopţii pentru a le întinde o mână de ajutor. În schimb, părinţii care s-au sacrificat o viaţă pentru ei sunt uitaţi, adesea dispreţuiţi. Putem merge mai departe, soţi care cinstesc cu uşurinţă persoane străine în defavoarea soţiilor lor. Sau soţii care pun mai mare preţ pe ceea ce spune o prietenă decât pe soţii lor. Nu este aceasta o generaţie a paradoxului? Ce să mai zic de onorarea lui Dumnezeu? Cu atâtea oferte din partea lumii Dumnezeu, care cere să aibă în toate întâietate, este uitat undeva în coada listei făcându-se apel la El doar în caz de urgenţă.
Mă gândesc la ce spune apostolul Pavel lui Timotei despre generaţia vremurilor dn urmă: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea” (NTR). Cuvintele lui Pavel parcă descriu cu acurateţe generaţia de azi.
Nu-i aşa? Întrebarea este: îl onorez eu pe Dumnezeu şi pe oamenii pe care El îmi cere să-i onorez? Sau mă pierd cu totul în peisajul acestei generaţii anormale? Dumnezeu spune în Scriptură: „Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi.” 1 Samuel 2: 30

duminică, 16 august 2009

A venit vacanţa, a plecat vacanţa


Tocmai m-am întors din concediu. Împreună cu familia mea am avut binecuvântarea să petrecem primul concediu în afara graniţelor ţării pe cont propriu. Printr-o serie de minuni am putut să ne vedem visul cu ochii. Un sejur în Alpii Austrieci. Fiind un iubitor de munte am dorit din copilărie să am şansa să văd Alpii. Dumnezeu mi-a îndeplinit dorinţa şi timp de 8 zile am fost în staţiunea austriacă Scheffau am Wilder Kaiser din Tirol, la numai 80 de kilometri de Innsbruck. Provocarea era foarte mare: trebuia să conduc(pentru prima dată în afara ţării) 1500 de kilometri. Încă de când am intrat în Austria am rămas uimiţi de frumuseţea acestei ţări.

Frumuseţe păstrată cu o disciplină extraordinară. Şi România este o ţară extrem de frumoasă şi înzestrată dar parcă are o slăbiciune: omul care locuieşte în ea. În Austria am rămas uimit de mulţimea florilor, de gazonul tăiat la „mustaţă” până şi pe coclaurii de la 1600 de metri. Am închiriat un apartament de 6 locuri în Alpi la un preţ pe care nu îl găseai nicăieri în Romania. Telegondole, adventure park-uri, parcuri de joacă pentru părinte şi copil dar şi aqua-parcuri. Distracţia a fost maximă. Sentimentul a fost că Dumnezeu ne răsfaţă după un an greu. Fiind la numai o oră de Germania, într-una din zile am călătorit în Bavaria şi am vizitat renumitul castel Neuschwanstein.

Dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care Dumnezeu ne-a binecuvântat şi ne-a răspuns la rugăciuni. De exemplu, într-una din zile am hotărât să urcăm cu telegondola la 1800 de metri să vedem panorama. Mă interesasem pe internet şi am aflat că pentru două persoane dus-întors costă 27 euro. Scump, dar se merita să vedem şi noi priveliştea de sus. Aşă că ne-am procurat bilete. Înainte de ne sui în telegondolă Dumnezeu a trimis la noi o româncă, căsătorită cu un austriac, care ne-a auzit vorbind româneşte. Din una în alta, ne-a întrebat de ce ne-am luat bilete dus- întors când puteam cumpăra carduri pentru întreaga perioadă având acces nelimitat la tot ce se numeşte transport pe cablu sau montan. I-am spus că faptul este consumat, dar ea a insistat şi vorbit la casă, în germană, pentru noi. Casierul ne-a schimbat biletul şi pentru câţiva euro în plus ne-a dar carduri pentru toată perioada. Puteam face călătorii câte vrem pe toţi munţii din jur cu telegondola, telecabina sau trenul montan din Elmau. Deasemeni, în preţ era inclusă parcarea şi distracţile din Adventure-park-urile de pe platorurile de la 1500, 1600 şi 1850 de metri: trambuline, tiroliene, căsuţe în copaci, lacuri, etc.

Într-o altă zi am plănuit să mergem într-o staţiune la 5 kilometri de noi la un aqua-park. Ştiam de pe internet că preţul era 15 euro de familie pe zi. Ajunşi acolo ni s-a spus că suntem „norocoşi” pentru că în acea zi era ziua familiei şi aveam de plătit doar 3,5 Euro de persoană. Aşadar am plătit jumătate din cât ar fi trebuit. Întâmplare? Coincidenţă? Nu! Este vorba de Dumnezeu care ne-a binecuvântat vacanţa. Dar, aşa cum se întâmplă mereu, tot ce este frumos trece repede. Însă, am rămas cu bucurie în suflet ştiind că Dumnezeu ne poartă de grijă în tot ceea ce facem. În psalmul 37: 4 scrie: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.”

joi, 9 iulie 2009

Păcatul bârfei-Meditatie UCB

„Din aceeas gura iese si binecuvîntarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa, fratii mei!” Iacov 3: 10

Biblia spune: „Cu ea binecuvîntam pe Domnul, si Tatal nostru, si tot cu ea blestemam pe oameni cari sînt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.” Lui Dumnezeu nu-i face plăcere atunci când îl lăudăm duminica la biserică iar apoi sfâşiem pe cineva luni la serviciu. „Toate caile omului sînt curate în ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile este Domnul” Pv.16: 2. Bârfa începe cu mândria; ea spune: „Când eu sunt corect iar tu eşti greşit, atunci am dreptate să spun asta.” Nu este corect. Mulţimi de oameni vin la altar pentru a fi vindecaţi de rănile făcute de alţi creştini. Bârfa distruge sufletele. O doamnă spunea: „Am trecut printr-o perioadă în care am încercat să biruiesc bârfa dar încă mai bârfeam cu soţul meu. Deşi ştiam că el nu va repeta ce am spus eu realizam faptul că spunându-i acele lucruri îi otrăveam sufletul. Atunci am decis să fac o schimbare cu privire la cuvintele pe care le rosteam.” Ceea ce spui despre alţii „colorează” modul în care alţii îi văd. Un pastor le-a spus noilor săi membri: „Dacă auziţi pe un membru bârfind pe cineva, opriţi-l imediat şi spuneţi: „Cineva te-a rănit te-a ignorat sau te-a dispreţuit. Noi ne vom ruga pentru ca să primeşti pace în trup, dar nu-ţi vom permite să vorbeşti despre oameni care nu sunt prezenţi pentru a se apăra.”
99% din cazuri bârfa se opreşte chiar acolo; sau bârfitorul pleacă. „îngaduiti-va unii pe altii în dragoste, si cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii” Efeseni 4: 2-3. Întrucât nici unul dintre noi nu este infailibil şi toţi avem nevoie să fim trataţi corect, cu răbdare şi dragoste, haideţi să facem din aceasta un obicei de a ne trata unii pe alţii în acest fel.

vineri, 3 iulie 2009

De la droguri şi prostituţie la Cristos

Astazi am vazut pe CBN la Clubul 700 una dintre cele mai frumoase marturii pe care le-am vazut vreodata. Michael Thornton a fost dependent inrăit de droguri, s-a inrolat în armată în speranţa că va scăpa dar s-a afundat şi mai rău devenind un prostituat ce-şi vindea trupul pentru bani de droguri. Dumnezeu a avut milă de el şi l-a mântuit. Mai jos puteti vedea, daca ştiţi engleză, mărturia lui.

duminică, 28 iunie 2009

Un gol care trebuie umplut

De curând pe m-am uitat la emisiunea Clubul 700 la CBN. Terry Meeuwsen, într-o ştire despre moartea lui Michael Jackson, a spus că cineva foarte a apropiat de starul pop l-a întrebat la un moment dat: „Michael, pari a fi un om care suferă de singurătate. Chiar eşti un om singur? După această întrebare neaşteptată Michael a tăcut şocat vreo zece secunde după care a spus: Da, Sunt un om foarte singur!” Michael Jackson a fost un idol muzical, s-a purtat ca atare şi a beneficiat de privilegiile unui rege pop. Însă iată paradoxul: nici faima, nici banii şi nici succesul nu i-au putut oferi împlinire în viaţă. Sunt convins că era foarte invidiat atunci cînd era în viaţă. Nu ştiu însă dacă cineva mai nutreşte asemenea sentimente acum.
Blaise Pascal a spus: „În inima fiecărui om există un gol de mărimea lui Dumnezeu.” Ciudat este că adesea căutăm a umple acest gol cu bani, lucruri, distracţie, prieteni şi putere. Însă de fiecare dată experimentăm aceiaşi singurătate şi neîmplinire. Golul rămâne gol. Numai Dumnezeu poate umple acest vid. El poate umple viaţa noastră dăruindu-ne o bucurie care rezistă şi celor mai grele încercări ale vieţii.

luni, 22 iunie 2009

Libertate sau nu?

Nu poţi rămâne indiferent la auzul veştilor din Iran. Proteste, morţi, răniţi. Opoziţia din Iran încearcă din răsputeri să protesteze împotriva dictatorului Ahmadinejad şi a dictaturii islamice. Imaginile şocante surprinse din Iran care circulă pe internet au culminat cu un filmuleţ de o cruzime greu de imaginat cu o tânără împuşcată care a murit în faţa camerei de filmat. Cu ultimele puteri a privit ţintă în camera care înregistra cruda realitate parcă dorind să spună lumii că sacrificiul ei nu trebuie să fie zadarnic. Crud. Din veştile care „transpiră” din Iran am aflat că sunt creştini care se întâlnesc pe ascuns şi se roagă pentru libertate religoasă şi pentru căderea dictaturii islamice. Nu am putut să nu mă gândesc la revoluţia din România de acum 20 de ani. După zeci de ani de comunism în zilele revoluţiei oamenii îngenunchiau şi spuneau rugăciunea Tatăl Nostru. Un pic mai târziu zeci de mii de oameni au venit la Ploieşti să audă un Evanghelist american prin care Dumnezeu făcea vindecări. Timpul a trecut şi România şi-a pierdut parcă „foamea” după Dumnezeu. Creştinii şi-au pierdut pasiunea pentru cele spirituale şi parcă sunt şi mai doritori după cele lumeşti. Acesta să fie oare preţul libertăţii? Doamne ai milă de iranieni şi ai milă şi de români!

duminică, 21 iunie 2009

Canionul 7 Scări


Nu cu mult timp în urmă am fost pentru a nu ştiu câta oară la Canionul şapte scări cu un grup de tineri. Canionul este o tracţie turistică deosebită şi este unic în România. Deşi am mai fost de mai multe ori acolo, atunci când revin senzaţia este aceiaşi. Este un loc de care nu te plictiseşti. De la cabana Dâmbul Morii din Timişul de jos este un traseu foarte simplu şi timp de aproape o oră până la Canion este un peisaj superb şi atât de curat încât te întrebi cum s-a reuşit aşa ceva în România. De altfel nu este chiar greu de înţeles cum s-a reuşit. Tot drumul până acolo în jurul brazilor s-au lipit afişe care imploră călătorul să păstreze curăţenia. Este adevărat că în ultima perioadă astfel de mesaje s-au înmulţit. În disperare din cauza pet-urilor prezente peste tot şi a gunoiului adus şi lăsat de turişti, autorităţile au trecut la metode mai agresive. De exemplu în drum spre Cheia am văzut un banner pe care scria „Satul meu nu este pubela ta de gunoi.” Nu sună foarte bine pentru urechile unui educat cu cel puţin şapte ani de acasă însă această campanie agresivă este poate ultima speranţă în determinarea românului de a
nu-şi lăsa gunoaiele pe unde se duce la grătare. În drum spre Canion pe unul din brazi era lipit un afiş pe care scria ceva de genul: „Când pleci, ia-ţi şi gunoiul cu tine.” Mi se pare corect şi justificat. Sper să aibă şi efectul dorit. Dacă nu aţi fost până acum la Canionul şapte scări vă recomand din toată inima să mergeţi. Se merită!

vineri, 19 iunie 2009

Două povestiri grozave


De curand am citit doua povestiri extraordinare care mi-au plăcut aşa de mult încât nu am putut să nu le scriu pe blog. Morala lor are legătură cu exemplul pe care noi creştinii trebuie să-l oferim celor din jurul nostru. Compromisul ne costă nu numai pe noi ci şi pe cei care privesc la noi ca la un exemplu de urmat. Pentru a-ţi păstra integritatea uneori plăteşti un tribut greu. Vă recomand să citiţi cu răbdare aceste istorioare adevărate şi să meditaţi asupra puterii exemplului:

Prima povestire
Cu mulţi ani în urmă, Al Capone, stăpânea oraşul Chicago din umbră. Capone nu a fost faimos pentru nici o faptă eroică. Era unul care avea notoriate în conducerea afacerilor murdare precum prostituţie şi crimă organizată. Capone avea un avocat cu porecla „Easy Eddie”. A fost avocatul lui pentru o perioadă lungă. Eddie era un avocat foarte bun. De fapt, priceperea lui în mânuirea dreptului la ţinut pe Al Capone în afara puşcăriei foarte mult timp. Pentru a-i arăta recunoştinţă, Al Capone l-a plătit foarte bine. Avocatul trăia o viaţă de lux find foarte bogat. Eddie avea un singur punct slab. Avea un băiat pe care îl iubea foarte mult. Eddie a observat că băiatul lui avea tot ce-şi dorea: îmbrăcăminte, maşini şi educaţie foarte bună. Nimic nu-i lipsea. În ciuda implicării lui în crima organizată Eddie încerca să-i dea băiatului o educaţie foarte bună. Încerca să-l înveţe binele şi răul. Eddie dorea din suflet ca fiul lui să fie un om mai bun decât era el. Cu toată bogăţia şi influenţa lui, Eddie şi-a dat seama că totuşi, nu-i poate oferi fiului său două lucruri: un nume bun şi un bun exemplu. Într-o zi Eddie s-a decis să îndrepte lucrurile greşite pe care le-a făcut. A decis să meargă la autorităţi şi să spună adevărul despre cine era Al Scarface Capone şi în felul acesta să-şi cureţe reputaţia şi să-i ofere băiatului său un exemplu de integritate. Însă, pentru aceasta trebuia să depună mărturie împotriva lui AL Capone. Şi a făcut-o. Nici un an nu a trecut şi viaţa lui Eddie a fost curmată pe o stradă lăturalnică din Chicago. Dar Eddie ştia, că-i oferise băiatului său cel mai mare dar pe care-l putea oferi, cel mai mare preţ pe care-l putea plăti. Poliţia a găsit în buzunarul său un medalion religios , un crucifix şi o poezie decupată dintr-o revistă.

A doua povestire
Cel de-al doilea război mondial a produs mulţi eroi. Un astfel de om a fost Locotenentul Comandor Butch O’Hare. El a fost un pilot de vânătoare pe portavionul Lexington în Pacificul de Sud. Într-o zi întreaga sa escadrilă a fost trimisă în misiune. După ce a decolat s-a uitat la indicatorul de combustibil şi a observat că cineva a uitat să-i umple rezervorul de benzină. Nu avea suficient combustibil pentru a finaliza misiunea şi pentru a se întoarce pe nava sa. Căpitanul i-a spus să se întoarcă pe portavion. Fără tragere de inimă, el a ieşit din formaţie şi s-a întors către navă. Când s-a apropiat de nava mamă, a văzut ceva ce l-a făcut să simtă că i-a îngheţat sângele. O escadrilă de avioane japoneze se îndrepta cu viteză către flota americană. Avioanele americane de luptă erau plecate într-un zbor operativ aşa că flota era lăsată fără apărare. N-ar fi putut prinde din urmă escadrila americană pentru a-i aduce înapoi la timp. Nu putea nici măcar să avertizeze flota de pericolul ce se apropia. Era un singur lucru de făcut. Trebuia cumva să-i împiedice să ajungă la flota americană. Lăsând la o parte orice gând cu privire la siguranţa personală, s-a năpustit asupra formaţiei japoneze. Având asupra sa o mitralieră montată pe aripă de calibru 50 a atacat prin surprindere un avion japonez, apoi altul. Butch a tras în stânga şi în dreapta lovind cât mai multe avioane japoneze până când şi-a consumat toată muniţia. Neînfricat s-a năpustit asupra celorlalte avioane încercând se le lovească o aripă sau altceva făcându-le să nu mai poată zbura. În fine, escadrila japoneză în disperare s-a întors din drumul ei. Butch O’Hare s-a întors la nava mamă. Odată întors el a raportat incidentul legat de întoarcerea lui. Filmul din aparatul montat pe aripă „a relatat” întâmplarea în detaliu, arătând cum Butch cu vitejie şi-a apărat flota distrugând cinci aparate de zbor inamice. Aceasta s-a întâmplat pe 20 Februarie 1942 şi pentru această faptă Butch a devenit primul As al marinei din al Doilea Război Mondial şi a fost primul pilot al marinei decorat cu medalia de onoare a Congresului. Un an mai târziu Butch a fost ucis într-o luptă aeriană la vârsta de 29 de ani. Oraşul său nu a permis ca memoria acestui erou al celui de-al doilea război mondial să slăbească iar aeroportul O’Hare din Chicago este numit aşa ca un tribut adus memoriei acestui mare om. Aşadar, data viitoare când treci prin aeroportul O’Hare gândeşte-te să vizitezi memorialul lui Butch, statuia sa şi Medalia lui de onoare. Este localizat între terminalul 1 şi 2. Ce au în comun aceste două povestiri extraordinare? Butch O’Hare a fost fiul lui „Easy Eddie”.

luni, 15 iunie 2009

Joaca de-a Creştinul

Diferenţa dintre creştinism şi celelalte religii este uriaşă. Creştinii slujesc singurului Dumnezeu adevărat, Creatorul Universului. Nu este un Dumnezeu fixat pe un perete, într-un tablou sau pe paginile unei cărţi. El este Dumnezeul real care se implică în viaţa omului. Paradoxul este că adesea creştinul se poartă ca şi cum ar sluji unui Dumnezeu inert, neputincios şi fără viaţă. Apostolul Pavel spune că noi suntem trimişi, împuterniciţi ai lui Dumnezeu. A fi împuternicit înseamnă a fi un ambasador care slujeşte intereselor celui ce l-a trimis. Aşadar, fie că vrem fie că nu, suntem ambasadori. Întrebarea este: căror interese slujim noi? Văd oamenii în viaţa noastră pe Dumnezeu? Văd ei o viaţă de biruinţă sau una de înfrângere?
Fiecare poate să se analizeze şi să înţeleagă dacă este sau nu un reprezentant al Dumnezeului celui viu şi adevărat care poate să facă orice lucru. Chemarea creştinului este să influenţeze, să inspire să lumineze în lume. Creştinul este în lume, dar el nu trebuie să trăiască ca lumea. El trebuie să fie plin de speranţă şi să radieze peste tot în jur o viaţă de biruinţă. Vrea cineva o viaţă ca a ta? Vrea cineva să-L cunoască pe Dumnezeul tău? Te recunosc oamenii ca pe omul lui Dumnezeu datorită integrităţi tale? Sau nu văd nici o diferenţă?
Din păcate foarte mulţi creştini au o viaţă care pare o joacă de-a biserica, o joacă de-a Dumnezeu şi de-a creştinul. Provocarea articolului de faţă este să doreşti să fii un Iosua sau un Caleb pentru generaţia ta. Credinţa ta să mute munţii să inspire pe toţi cei din jurul tău. Dumnezeul pe care îl slujeşti este prea mare ca să-ţi permiţi o viaţă creştină mediocră. Gata cu joaca!

marți, 2 iunie 2009

Paradoxuri 1

Biblia spune că Dumnezeu a creat toate lucrurile. Este interesant faptul că Biblia nu începe cu dovezi ale existenţei lui Dumnezeu, ci spune simplu: „La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” El pur şi simplu există. Nu are nevoie de credinţa noastră sau de aprobarea noastră pentru a exista. El trăieşte prin Sine însuşi. Moise îi cere lui Dumnezeu să-I spună numele Său pentru a convinge poporul evreu aflat în robie că Dumnezeu l-a trimis să-i elibereze. El îi spune, „Eu sunt cel ce sunt.”Pur şi simplu există şi nu are nevoie să dovedească cuiva aceasta. Dacă El a creat toate lucrurile atunci are nişte drepturi în calitate de Creator: să controleze, să judece şi să primească toată lauda. Omul poate să nu fie de acord cu acestea sau să creadă că nu sunt corecte, însă şi aceste opinii nu pot schimba suveranitatea lui Dumnezeu. Pavel spune aceasta foarte clar: „Dar, mai de graba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut: ,,Pentru ce m-ai facut asa?``Nu este olarul stapîn pe lutul lui, ca din aceeas framîntatura de lut sa faca un vas pentru o întrebuintare de cinste, si un alt vas pentru o întrebuintare de ocara?” Romani 9: 20-21. Aşadar El are dreptul să stabilească standarde şi să hotărască ce este şi ce nu este corect.
În Biblie găseşti anumite „paradoxuri” pentru mintea noastră care nu se potrivesc standardelor umane. De exemplu în timpul unei crize, Dumnezeu trimite pe profetul Ilie în Sarepta la o văduvă săracă. Ilie îi cere, la porunca Domnului, să-i dea lui ultima mâncare pe care văduva o mai avea în casă. Văduva îi explică lui Ilie că are foarte puţin, nişte făină şi untdelemn, după care ea şi fiul ei vor muri de foame. Profetul îi spune să facă cum Domnul a poruncit şi ea şi copilul ei nu vor muri de foame. Acum, bunele maniere şi umanismul specific nouă, oamenilor, ne spun că Ilie a făcut un gest incorect acceptând ca hrană ultima mâncare a unei văduve şi a copilului ei. Paradoxul Bibliei este că tocmai acest gest a salvat viaţa văduvei şi copilului ei. Domnul Isus a spus „Daţi şi vi se va da”(Luca 16: 38). Nu este acest adevăr un paradox pentru mintea umană? În popor se spune: „Frunză verde de dai n-ai, ia nu da să vezi cum ai!”. Adică, dacă vrei să ai, soluţia este să nu dai. Dar Scriptura spune contrariul: dacă vrei să ai, trebuie să dai. Eu am pus la încercare de foarte multe ori acest adevăr, şi în proporţie de sută la sută, pot spune că a funcţionat. Este o lege spirituală care funcţionează. Nu crezi? Încearcă!

luni, 1 iunie 2009

Abuzurile Bisericii

Cu ceva timp în urmă am nimerit pe un site în limba engleză care strângea reclamaţii de la diferiţi oameni cu privire la abuzurile bisericilor din care au făcut sau făceau parte. Unii se plângeau de tot felul de abuzuri la care au fost supuşi de către liderii bisericilor lor. Alţii le replicau sugerând-le să părăsească bisericile. Unele abuzuri raportate acolo, dacă sunt cu adevărat reale, n-ar trebui să-şi aibă locul în Biserică. Altele, sunt convins, sunt rapoarte subiective sau gesturi de răzbunare. De aceea, în spirit de glumă, am născocit un raport fictiv din partea lui Iuda Iscarioteanul care reclamă purtarea Domnului Isus Cristos pe un site asemănător. Citiţi-l şi amuzaţi-vă:

„Buna ziua,
Ma numesc Iuda Iscarioteanul si as vrea sa raportez abuzurile fostului meu pastor Isus Cristos. Desi, timp de trei ani de zile am fost in echipa de 12 lideri ai Săi, totuşi nu m-a remarcat in mod special si nici nu a vrut sa asculte de mine atunci cand i-am atras atenţia asupra abuzurilor Sale. Eu aş fi meritat toată increderea Lui mai ales ca eu am muncit mai mult ca toţi ceillalţi făcând contabilitatea şi având grijă de casierie. Mai mult decât atât, am luptat cât am putut să il determin să se duca in Iersusalim şi să pună mâna pe putere....Am fost martor la mai multe abuzuri ale Lui. De exemplu, o dată a venit o femeie care i-a adus intr-o sticlă un parfum foarte scump. Femeia, copleşită de emoţii a deschis sticla şi a inceput să pună parfum pe Isus. Eu, văzând această risipă şi ştiind cât de mult suferă săracii de afară
i-am atras atenţia că dacă lasă pe acea femeie să strice in felul acesta acel parfum scump se va face complice la risipă. Creştineşte era să ia parfumul, să-l vândă şi cu banii să facă milostenii la săraci. Nu am fost de acord cu acea risipă, aşa că in semn de protest am ieşit afară. Sincer, am aşteptat ca şi alţi lideri să mă susţină in demersul meu de a-i atrage atenţia lui Isus de abuzurile Lui. Dar din laşitate nu au făcut-o. Alta dată, Petru, un lider din echipă L-a luat deoparte şi i-a dat nişte sfaturi foarte bune din punctul meu de vedere. Dar Isus l-a certat spunând: „Inapoia mea Satana!”Eu cred ca şi acesta a fost un abuz de putere. Cred ca dacă-mi spunea mie aşa ceva, aş fi plecat direct si L-aş fi tradat si pentru 3 arginţi...
O data o femeie canaaneancă sărmana a venit la Isus cu dorinţa de a fi ajutată. Fiica ei era indrăcită. Femeia disperată a început sa strige: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” Dar Isus s-a făcut că nu o aude şi nu i-a răspuns nici un cuvânt. Atunci am luat atitutudine, alături de alţi lideri şi I-am cerut să facă ceva pentru ea. L-a început a refuzat-o categoric şi a jignit-o profund pe sărmana femeie, spunându-i ,,Nu este bine sa iei pînea copiilor, si s-o arunci la catei!” a facut-o pur şi simplu câine. Nu am putut crede ochilor şi urechilor. Cât de departe a ajuns Isus cu abuzurile. Lista ar putea continua. Sper că mă veţi inţelege, aşa cum i-aţi inţeles şi pe reprezentanţii mei de pe acest forum care s-au deschis sincer faţă de voi raportând aceste abuzuri. Nu stiu cum am sa fac dar, probabil că îl voi trăda.Cineva trebuie s-o facă, altfel abuzurile ar continua şi nu cred ca Dumnezeu vrea asta. Simt ca trebuie s-o fac. Rugaţi-vă pentru mine.
Cu sinceritate profundă,
Iuda Iscarioteanul.”

Un Salt Uriaş


Întrucât am fost foarte ocupat zilele trecute nu am mai scris de ceva timp un articol pe blog. Totuşi, sunt recunoscător celor care totuşi au vizitat blogul în aceste zile.
Traducerea cursurilor SALT, aranjarea lor şi organizarea conferinţei m-au ţinut „în priză” zile întregi. Când organizezi astfel de evenemente te întrebi tot felul de lucruri: Vor veni oamenii? Se merită efortul?
Dealungul anilor de după revoluţie pragmatismul occidental al evaluării a devenit aproape un standard în lucrarea creştină. Care este numărul? Cât?, Câţi? Etc.
Aceste întrebări s-au perindat, pe rând şi în mintea mea. De fiecare dată am încercat să răspund îngrijorării prin credinţă. Programul conferinţei a fost de Luni până Joi de la 9 la 13. Era clar că vor veni doar cei ce sunt full time în lucrare şi cei ce îşi vor lua cumva liber în acele zile. Am observat că din ce în ce mai mulţi pastori se plâng că în timpul săptămânii nu se mai pot baza pe enoriaşi. Fie sunt la servici, fie sunt la şcoală, fie sunt prea obosiţi şi plicitisiţi să mai se obosească să vină la biserică. În fine, prima zi a conferinţei venit şi am rămas din nou surprins de bunătatea Domnului. Am avut 42 de persoane, pastori lideri şi membrii dedicaţi, veniţi din Ploieşti, din jur dar şi din ţară. Toţi aceştia au finalizat cursurile primind diploma de participare din partea V.C.L.I.
Sunt convins că o mare roată a început să se învârtă încet. Ea se va roti din ce în ce mai tare pentru că aceste cursuri sunt aşa de simple şi practice încât nu au cum să nu aducă un impact în bisercile care le fac.
Sunt încă „în priză”, sunt entuziasmat dar şi încrezător că am făcut ceea ce trebuia.

sâmbătă, 9 mai 2009

Un S.A.L.T. in cunoasterea Lui


Nu pot să mă opresc să scriu despre evenimentul cel mai important al acestui an. Este vorba de Conferinţa S.A.L.T organizată cu sprijinul V.C.L.I şi AD din România.
S.A.L.T, adica sare in engleza, reprezintă un studiu al celor mai importante sapte zone ale vietii(Seven Areas of Life Training). Implicat din greu la traducere şi organizare cunosc foarte bine impactul acestor cursuri în viaţa creştinului. Pe lângă domeniul spiritual, se studiază şi alte domenii mai puţin cunoscute în şcolile duminicale precum: social, psihologic, financiar, parental şi marital. Abordarea este foarte simplă şi totodată comprehensivă, studentul poate înţelege foarte uşor voia lui Dumnezeu şi cum s-o aplice în viaţa lui. Utile atât în maturizare cât şi în evanghelizare, aceste cursuri reprezintă instrumentul de care fiecare biserică are nevoie pentru ucenicizarea credincioşilor. Frumuseţea obordării este completată şi de pragmatismul tipic american:întrebări şi foarte multe diagrame specifice. Studentul este provocat în fiecare lecţie să gândească, să se evalueze şi să împărtăşească cu ceilalţi voia lui Dumnezeu. Abia aştept să particip şi să încep în Biserica SOS Ploieşti aceste cursuri. Conferinţa S.A.L.T are loc în perioada 25-28 Mai la Ploieşti(Biserica SOS Ploieşti) de la orele 9-13. Dacă vrei să participi intră aici şi vei găsi mai multe detalii.

luni, 27 aprilie 2009

Emausul Vieţii

În ziua gloriasă a învierii Domnului, a avut loc, aşa cum Evanghelistul Luca a scris, un eveniment extraordinar. Pe drumul Emausului doi dintre ucenicii Domnului mergeau către casă retrăgându-se din Iersusalim. Trişti şi dezamăgiţi de evenimentele care s-au scurs în urmă cu trei zile, în vinerea mare, ei discutau şi îşi puneau întrebări fără răspuns..De ce Isus a trebuit să fie arestat? De ce a fost răstiginit? Dacă era Mesia, aşa cum pretindea, de ce s-a lăsat prins? De ce nu ne-a izbăvit naţiunea?
Drumul Emausului este parcă drumul vieţii pentru fiecare din noi...un drum scurt dar plin de tristeţe, dezamăgire şi întrebări fără răspuns. Nedreptatea, trădarea şi josnicia unora sunt rezultatul unei stări de spirit asemănătoare cu cea a ucenicilor de pe drum. Dar filmul evenimentelor nu se opreşte aici, ziua învierii nu este o dramă. Domnul Isus se alătură ucenicilor, îi ascultă, îi învaţă şi le deschide ochii. M-am întrebat, oare ce L-a determinat pe Isus. cel proaspăt înviat, să petreacă cel puţin 3 ore pe drumul Emausului cu cei doi ucenici care nici măcar nu erau dintre cei 11 rămaşi? Răspunsul este compasiunea Sa extraordiară faţă de durerea noastră. Lui I-a păsat de tristeţea celor doi ucenici. Tot aşa Lui îi pasă de dezamăgirea şi tristeţea ta. Te-ai întrebat de ce Domnul a hotărât să se arate mai întâi Mariei Magdalena? De ce nu lui Petru sau lui Ioan? În Evanghelia după Ioan la capitolul 20 citim că Maria plângea. Era devastată de ceea ce se întâmplase cu Cel ce a dat voaloare şi sens vieţii ei. Ea nu s-a întors acasă, ca ceilalţi, A rămas lângă mormânt plângând. Casa ei era acolo unde era Domnul. În clipele următoare tristeţea Mariei este uitată: Doi îngeri i se arată întrebând-o: De ce plângi? Iar apoi însuşi Domnul o strigă pe nume: Marie!
Pate că Emausul vieţii tale nu a cunoscut până acum decât disperare, tristeţe şi dezamăgire. Dar iată o veste bună: Lui îi pasă de tine! Te iubeşte aşa de mult încât nu vrea să mai plângi...şi nu vrea să mai fii trist. Cuvântul lui Dumnezeu este plin de promisiuni pentru tine. În El, acestea sunt valabile pentru tine. El ştie tristeţea ta, dar tu acum trebuie să ştii că nu mai ai motive să fii trist. El a înviat pentru tine! Spune-i în detaliu ce te apasă şi lasă-L să te mângâie. Inima ta va fi vindecată şi vei cunoaşte, poate mai mult ca oricând, propria identitate. Eşti copilul lui Dumnezeu şi nimeni nu poate schimba acest adevăr.

marți, 14 aprilie 2009

Saptamana Mare a Patimilor Domnului

Cu reverenţă şi respect profund pentru suferinţele Domnului Isus Cristos trăim această săptămână a patimilor. "Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea" a spus Domnul la Cina cea de taină. Amintirea suferinţelor Sale ne conştientizează că deşi am primit mântuirea prin har, ea nu a fost gratuită. Fiul lui Dumnezeu a plătit preţul suprem pentru ca noi să ne numim astăzi creştini. Vă invit să ascultaţi melodia Isaia 53, interpretată de grupul Fă o diferenţă. Pe acestă cale mulţumesc acestui grup pentru aprobarea dată de a folosi pe internet melodiile sale.

luni, 13 aprilie 2009

Români de Valea Prahovei

În articolul anterior vă spuneam că am petrecut două zile excelente în tabăra motivaţională de la Sinaia. Aşa a fost.
Mai puţin plăcut a fost mizeria prezentă cam peste tot, dealungul drumului, în pădure şi peste tot unde priveai. Credeţi-mă am încercat să ignor murdăria dar nu am putut aceasta, simţind din nou ruşinea de neam şi ţară. Din când în când liniştea traseului era perturbată de motoarele ATV-urilor care sunt prezente peste tot, conduse de unii care se cred piloţi de curse în încercarea de a arăta partenerelor, suite şi ele în şa, cât de bravi sunt. Tot ceea ce poţi face este să fugi din calea lor. Poze la mizerie n-am făcut, era prea mult pentru mine şi pentru aparat.

Tabără la Sinaia


Vineri şi Sâmbătă(10-11 Aprilie) am fost în Tabără de motivare, pentru a doua oară anul acesta, la Sinaia. Deşi am stat doar două zile am reuşit să beneficiem eficient şi de util şi de plăcut. Nu am umplut tot timpul cu sesiuni, ci am avut doar două sesiuni motivaţionale, vineri seara şi sâmbătă dimineaţa. În rest o grămadă de timp liber. Dumnezeu ne-a oferit o vreme excelentă aşa că ne-am dus în drumeţii la Cota 1400 şi apoi la Stâncile Sf. Ana. Ne-am jucat(Inclusiv De-a v-aţi ascunselea)Am venit mai odihnit şi poate mai încrezător în ceea ce El ne pregăteşte în viitor.

luni, 6 aprilie 2009

Evoluţia, ameninţare pentru maimuţe!


O caricatură înfăţişa două maimuţe atârnate într-un copac. Maimuţoiul îşi scărpină capul; maimuţa îşi alăpta puiul pe care-l ţinea cu mâinile. Maimuţa- mamă a spus către maimuţa- tată: „Slavă Domnului că este normal; mă temeam de evoluţie!”

marți, 24 martie 2009

Curaj motivat de laşitate


Cei mai mulţi tineri creştini se confruntă cu presiunea anturajului în care aceştia îşi petrec timpul. Din dorinţa de a nu fi respinşi, neacceptaţi de grup sau chiar batjocoriţi ei vor să pară „cool”, puternici şi chiar curajoşi. Atitudinea lor este în general una de negare a ceea ce sunt pentru a nu fi catalogaţi pocăiţi sau fanatici. Îmi amintesc că în timpul liceului am fost surprins să văd că un tânăr creştin pe care îl cunoşteam de la biserică era bufonul clasei, campion în „mişto”, sarcasm şi altele asemănătoare. Dacă nu l-aş fi cunoscut bine, aş fi crezut doar că seamănă foarte mult cu tânărul de la biserică. În rest, nu aveam nici un alt indiciu vizibil că este creştin. Nu îl condamn de loc, aşa cum nu l-am condamnat nici atunci. Simţeam milă. Poate că se săturase de batjocură şi a construit un paravan de apărare ca să nu mai fie vulnerabil. Poate da, poate nu. Pentru un creştin sănătos astfel de derapări aduc ruşine mai târziu. Gândul că ţi-a fost ruşine să recunoşti că eşti un creştin autentic, că ai făcut compromis doar pentru a nu plăti preţul, este groaznic. Petru, ucenicul cel ambiţios al Domnului, după ce afirmase că este gata să plătească orice preţ în semn de loialitate pentru El, l-a negat pe Domnul de trei ori. Mai târziu Domnul Isus îi dă şansa să repare păcatul întrebându-l de trei ori dacă îl iubeşte. Petru se lepădase de trei ori de Domnul iar acum are şansa să-i spună Domnului, de trei ori, că îl iubeşte.
Iată ce a spus Charles Spurgeon: „Nu-mi pot imagina un bărbat adevărat spunând, „Îl iubesc pe Cristos, dar nu vreau ca alţii să ştie că-L iubesc, ca să râdă de mine. Asta-i laşitate...Dacă cineva ţi-ar spune-o te-ai înroşi la faţă; şi poate că nu eşti laş cu privire la alt subiect. Dar ce ruşinos este să fii curajos în alte lucruri şi să fii laş cu privire la Isus Cristos. Curajos pentru lume şi laş pentru Cristos...” Este timpul să fim curajoşi pentru Domnul, să nu ne mai ruşinăm de El şi să reprezentăm interesele Sale oriunde mergem.
Greşelile le putem repara aşa cum a făcut şi Petru. Să fim sare şi lumină, chiar dacă aceasta implică un preţ de plătit. Nu vom regreta.

luni, 16 martie 2009

Puterea Iertarii


De foarte multe ori sursa problemelor din viata noastra este neiertarea. Cand alegi sa nu ierti incepe un proces ireversibil in fiinta noastra. Ca la jocul de domino neiertarea provoaca amaraciune, manie, stres, neliniste, ura. Medicina a dovedit ca este o foarte mare legatura intre neiertare si boli precum cancerul sau bolile de inima. Ce inseamna a ierta? Cum putem fi siguri ca nu traim in neiertare? Care sunt pasii catre o iertare autentica?
Ascultati mesajul audio de mai jos cu subiectul "Puterea Iertarii".

marți, 10 martie 2009

8 Martie in Biserica SOS Ploiesti

Duminica 8 Martie in Biserica SOS Ploiesti am avut o dubla sarbatoare. Botez si Ziua Internationala a Femeii.
Iata cateva imagini..

vineri, 6 martie 2009

Principii încredinţate Bisericii


Cred din toată inima că vremurile întunecate care vin peste noi ca o umbră sunt totodată prielnice Bisericii. Dumnezeu a încredinţat Bisericii principiile Împărăţiei care guvernează universul. Respectarea lor duc la pace şi prosperitate iar ignorarea lor duc la criză majoră. În timp ce „experţii financiari” spun că lumea trebuie să se îndatoreze şi mai mult la bănci, pentru ieşirea din criză, principiile Bibliei ne învaţă să nu fim dependenţi de împrumuturi, acestea fiind comparate cu sclavia. Soluţiile ieşirii din criză sunt în mâinile Bisericii. Din ce în ce mai mulţi creştini au simţit că aceste vremuri de criză pot fi prielnice Bisericii dacă aceasta va şti să lumineze corect. Iată câteva principii salvatoate date de Biblie: Nu te îndatora, plăteşte-ţi la timp datoriile, dă-ţi zeciuielile, dăruieşte cu credinţă, fă avere prin muncă economisind puţin câte puţin. În contrast, soluţiile oferite de „experţi” sunt relaxarea creditelor şi îndatorare mai mare la bănci.
Oare nu îndatorarea frenetică şi lăcomia au dus la această criză financiară globală? Apostolul Pavel relatează Efesenilor:
„Şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a facut toate lucrurile; pentruca domniile si stapânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu...” Efeseni 3: 9-10
Acesta este rolul Bisericii: să arate universului înţelepciunea minunată a lui Dumnezeu. Problema care apare este că din nefericire foarte mulţi „bisericoşi” nu respectă aceste principii Biblice. Dacă le-ar fi respectat, lucrurile ar fi fost un pic mai simple. Am fi fost mai entuziaşti în a spune lumii despre „comorile” principiilor lui Dumnezeu pe care noi înşine le-am probat şi experimentat. Iosif în timp de criză a folosit principiile revelate de Dumnezeu şi a salvat de la distrugere atât Egiptul şi ţările din jur cât şi poporul Israel. Dumnezeu vrea să facă la fel azi prin Biserică. Este ea pregătită?
Închei prin a provoca pe creştini să respecte principiile Biblice iar apoi să le spună şi altora.