Cele mai importante lucruri

Uneori ne trebuie o viaţă, sau mai mult, pentru a înţelege ce este mai important în această lume. E dureros să vezi că adesea viaţa trece pe lângă noi fără a descoperi măcar frumuseţea lăsată de Dumnezeu în lucruri simple precum dragostea, mila sau slujirea. Nu mai ştim să ne bucurăm nici de lucrurile frumoase din jur, nici de cei dragi din cauze egoiste şi materiale. Goana după „eu”, bani, putere sau faimă aduce orbire. Însă Dumnezeu ne-a lăsat suficent ca noi să fim fericiţi.
Vă invit să citiţi scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă adresată fiicei sale, Margareta, cu ocazia împlinirii vârstei de 17 ani. O scrisoare în care un părinte iubitor transmite, într-o singură pagină, ce este mai important în viaţă.

“Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna, – sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea…al doilea…de! norocul si celelalte “pere malaiete”, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatire asta este opera de fiecare clipa,- cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. Si de aceea vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita.
A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate opri am mintit sau ne-am surprins aspura unei rautati, ori asupra unei fapte urate; daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula , de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaie in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane doar sa stii ce vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine” ! Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa de-a Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi."

Te-ai deconspirat?

Aşa cum am mai spus-o generaţia care se ridică sub ochii noştri este una coruptă cu valori instinctuale, care numeşte răul bine şi binele rău. Pentru cei ce vor să fie creştini integri şi care trăiesc provocarea de a fi lumină este un preţ de plătit. Cred că nu suntem prea departe de generaţia Sodomei şi a Gomorei. Din nefericire sunt mulţi „creştini sub acoperire” care merg la biserică duminica dar în timpul săptămânii ascund identitatea lor trăind ca şi lumea fără a risca deconspirarea lor.
Astăzi, tocmai am aflat că la o grădiniţă, educatorea a fost jignită de un părinte din cauză că la ore educatoarea le-a vorbit despe îngeri. Părintele considera că a le spune copiilor despre Dumnezeu este dovada lipsei de cultură. Adică dacă eşti creştin practicant eşti incult. Sună interesant, însă Biblia spune contrariul „Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu !”Când cineva îşi propune să strălucească ca şi copil al lui Dumnezeu, plăteşte automat un preţ: jignire, discreditare, batjocură, etc. Iată de ce unii nu vor să se „deconspire” ca nu cumva să sufere din această cauză.
Domnul Isus în Evanghelia după Matei a spus ucenicilor : „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.” Totuşi, în această generaţie coruptă sunt creştini care strălucesc acolo unde sunt: la şcoală, la serviciu sau cu prietenii. Ei şi-au asumat riscul uceniciei şi nu vor trăi niciodată ruşinea ascunderii sau lepădării de Domnul lor care i-a mântuit. Ei sunt acei „naivi” pentru lumea aceasta care se laudă cu Domnul lor. Ei sunt acei creştini roditori faţă de care lumea nu este vrednică(Evrei 11: 38). Aceşti creştini din rândul cărora poţi face şi tu parte astăzi reprezintă generaţia celor ce-L caută(Psalm 24: 6 NTR).

In God we trust?

Este paradoxal cum în ţara toturor posibilităţilor, libertăţilor şi a standardului democratic un tânăr a fost dat afară din serviciu din cauza faptului că şi-a exprimat liber convingerile religioase. Un tânăr american creştin a decis să fie o lumină la locul de muncă unde lucra, cunoscutul lanţ de magazine Home Depot. El purta la piept o insignă cu textul: „One Nation Under God....Indivizible” (O naţiune indivizibilă sub autoritatea lui Dumnezeu). Unii colegi chiar erau interesaţi de Dumnezeu şi de insigne aşa că tânărul a venit cu Biblia la serviciu pentru a o citi în pauza de masă. După o vreme unul dintre manageri i-a cerut socoteală cu privire la insignă argumentând că politica magazinelor Home Depot este ca angajaţii să nu poartă alte insigne decât cele ale magazinului. A fost trimis acasă, apoi după 19 luni a fost concediat de Home Depot. Dacă se întâmpla acesta într-o ţară orientală fundamentalistă era de înţeles, dar este îngrijorător că acest fapt a avut loc în Statele Unite, unde altădată se refugiau creştinii pentru a beneficia de libertate.
Se pare că oriunde în lume, atunci când te decizi să fii o lumină, ai un preţ de plătit. Oricum ar fi, pe mine mă îngrijorează democraţia americană care devine din în ce mai restrictivă, mai ales în ce priveşte libertatea de exprimare. Urmăriţi în limba engleză clipul video care relatează faptul acesta.

Adevărul despre Paranormal

Mulţi sunt atraşi ca un magnet de paranormal iar lucrul acesta îi face să devină victimele diavolului. Există încă multă confuzie cu privire la lucrurile permise sau nepermise de Dumnezeu. Unii numesc lucruri precum vrăjitorie sau necromanţie magie albă ca şi cum ar exista un fel de magie curată aprobată de Dumnezeu. Biblia spune că cei ce practică sau se duc la cei ce se ocupă cu aceste lucruri demonice violează flagrant Cuvântul lui Dumnezeu. „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor sau la descântători; să nu-i căutaţi ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.” Levitic 19: 31
Trăim într-o ţară creştină dar, paradoxal, în România vrăjitoarele prosperă şi sunt din ce în ce mai mulţi naivi care apelează la serviciile lor fără a şti că se expun unor consecinţe devastatoare. Vă invit pe aceia care ştiţi engleză să vizionaţi mărturia unei femei dată la CBN, victima mai multor atacuri demonice pornite de la o simplă joacă cu necromanţia(chemarea morţilor).

Joaca cu focul de Halloween

Ştiind că se apropie Halloween-ul, vreau să pofit de ocazie şi să scriu în acest articol despre teribilismul unora care se joacă cu focul cu ignoranţă şi în naivitatea lor pun doar pe seama distracţiei joaca cu lucrurile păgâne. Măştile fioroase, schelete, costume horor şi alte bazaconii sunt obişnuite de Halloween pentru creştinii superficiali şi care cred că pot face din libertatea oferită de har tot ce doresc. Realitatea este că unii habar nu au în ce se bagă şi cum Satan abia aşteaptă să-i prindă în laţ pe naivii care-i folosesc mijlocele. Alţii chiar dacă nu se prostesc de Halloween cu schelete ţin în casele lor lucruri precum statuete ce înfăţişează zei păgâni, totemuri, talismane, rugăciuni păgâne gravate pe diferite plăci, antichităţi şi alte „suveniruri” aduse din cine ştie ce ţări orientale. Adevărul este că slaba educaţie creştină, chiar din biserici îi face pe unii să se creadă protejaţi de orice lucru rău. Însă lucrurile închinate prin ritualuri diavolului sau altor idoli sunt obiecte ce aparţin de drept lui Satan. El are drept asupra lor şi le poate folosi împotriva celor care le ţin în casă ca pe bibelouri. Au fost cazuri de misionari care au suferit atacuri demonice şi chiar coşmaruri din cauza unor astfel de obiecte păgâne care se aflau în casa în care locuiau. M-a impresioant cazul adevărat al unei familii creştine care s-a mutat într-o casă nouă. Din momentul mutării au început cu toţii, părinţi şi copii, să aibă coşmaruri noaptea. Fiindcă se repetau noapte de noapte au apelat la ajutorul unor lucrători creştini care i-au sfătuit să se mute o săptămână din casă şi dacă coşmarurile încetează înseamnă că de vină este casa cea nouă. S-au mutat în altă locaţie şi coşmarurile au încetat. S-au mutat înapoi în casa lor şi groaza nopţii a revenit. Atunci au fost sfătuiţi că caute cu atenţie în toată casa şi toată proprietatea să vadă dacă nu cumva aveau pe acolo lucruri oculte. Au căutat zile întregi dar n-au găsit absolul nimic. După o perioadă au decis să dea tapetul de pe pereţi jos. În timp ce îl dezlipeau au rămas înmărmuriţi: pe toţi pereţii erau gravaţi înseamne sataniste folosite în ritualuri. Casa lor fusese folosită de satanişti ca templu. Au decis să vândă casa şi după o anumită perioadă au descoperit că noii cumpărători erau satanişti. Biblia spune „Feriţi-vă de orice rău!”(1 Tesaloniceni 5: 22) „să nu daţi prilej diavolului.”(Efeseni 4: 27). Textele bilice ne avertizează să nu ne lăsăm înşelaţi de naivitate crezând că nu-i nici o problemă dacă mai cochetăm cu câte un lucru păgân, un film de groază sau o petrecere de Halloween. Satan pândeşte ocazia să ne lovească. Haideţi să fim înţelepţi şi să nu-i oferim prilej gratuit.

Pericolul ereziei Nicolaiţilor

În cartea biblică Apocalipsa Domnul Isus, prin apostolul Ioan spune bisericilor din Asia Mică că urăşte învăţătura Nicolaiţilor. Dar ce învăţătură era aceasta? Cât de periculoasă este această erezie?
Întrucât ştiu şi cred că această învăţătură încă face ravagii în Trupul lui Cristos, Biserica, am decis să public această meditaţie despre Nicolaiţi apărută în „A word for a day” carte aflată sub tipar la editura Casa Cărţii Oradea.
Nicolaiţi
Nikolaitēs

În scrisorile lui Isus către cele şapte biserici din Asia Mică (Apoc. 2-3), este menţionată de două ori o sectă interesantă. Secta se numea Nicolaiţi (Nikolaitēs, 3531). În timp ce efesenii nu tolerau învăţăturile acestui grup (2:6), cei din Pergam le acceptau (2:15), şi, deşi informaţiile despre această sectă sunt învăluite cumva în ambiguitate, există câteva principii sigure legate de ea.
Erezia Nicolaiţilor a fost înfiinţată fie de Nicolae (menţionat ca fiind unul din primii diaconi ai bisericii primare, Fapte 6:5), fie de cineva care a pervertit ideile propovăduite de Nicolae. Oricare ar fi adevărul, după părerea comună a mai multor părinţi ai bisericii, această sectă a transformat „libertatea” în „dezmăţ.” Fără îndoială, ei argumentau: „S-a terminat cu Legea; acum trăim în har şi aveam libertatea de a face ceea ce dorim.” Rezultatul acestei credinţe a fost dezmăţul şi necurăţia.
Comentatorul William Barclay rezumă foarte bine învăţăturile lor, pe baza părinţilor bisericii: Irenaeus spune că Nicolaiţii duceau „o viaţă foarte permisivă cu ei înşişi” (Împotriva ereziilor, 1.26.3). Hipolit spune că el era unul din cei şapte care „s-au îndepărtat de învăţătura corectă şi avea obiceiul de a transmite indiferenţa în ceea ce priveşte mâncarea şi viaţa” (Respingerea ereziilor, 7:24). Constituţiile apostolice (6:8) îi descriu pe Nicolaiţi ca fiind „neruşinaţi în necurăţie.” Clement din Alexandria spune că ei se „dedau plăcerilor precum caprele. . . ducând o viaţă de desfrâu.” Dar el îl absolvă pe Nicolae de orice vină şi spune că aceştia au pervertit învăţătura şi declaraţia lui că „trupul trebuie abuzat.” Nicolae a vrut să spună că trebuie să ne purtăm aspru cu trupul; ereticii au pervertit declaraţia lui dându-i înţelesul că trupul poate fi folosit cu neruşinare aşa cum orice om doreşte (Miscelanii, 2:20) Iată ce propovăduiau, fără îndoială, nicolaiţii.292
Bineînţeles, oricine crede în acest desfrâu nu este un creştin adevărat. Totuşi, mulţi creştini de astăzi, deşi nu cred în „desfrâu”, duc libertatea prea departe gândind că pot face ceea ce doresc, chiar dacă aceasta duce la poticnirea unui alt credincios. Însă, Pavel denunţă cu claritate această atitudine în 1 Corinteni 8:4-13. Noi trebuie întotdeauna „să luăm seama ca nu cumva această slobozenie a noastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.” (8:9)

Versete de studiat: Citiţi 1 Corinteni 8:4-13, observând îngrijorarea lui Pavel referitoare la creştinii care îi fac pe alţii să se poticnească.

Supravieţuitorul din Ultimate Survival este creştin

Ultimate Survival este unul din puţinele documentare de pe Discovery pe care le urmăresc cu interes. De vină este desigur înclinaţia mea nativă pentru aventură, munte şi altele asemenea. Mare mi-a fost surpriza atunci când l-am văzut pe vedeta documentarului că a filmat şi în Carpaţii Româneşti. Aici, desigur că s-a întâlnit cu un urs brun şi a intrat într-o peşteră. Bear Grylls este cel ce iniţiază milioanele de telespectatori de la Discovery în ale supravieţuirii: Cum să mânânci viermi dintr-un animal în descompunere, furnici, şobolani, scorpioni şi mere din fecale de urs. Cum să te orientezi în teren şi cum să-ţi faci un adăpost peste noapte. Toate acestea, dar şi altele, îl fac pe Bear Grylls un erou îndrăgit de foarte mulţi telespectatori. Însă, eu l-am îndrăgit cu adevărat atunci când, spre surprinderea mea, a afirmat într-un episod că ceea ce îi dă putere să supravieţuiască în unele dintre cele mai grele şi dure situaţii, este credinţa lui. Mi-am spus: trebuie să fie creştin! Numai un creştin născut din nou poate afirma aceasta la televizor. Vestea bună este că Bear Grylls chiar este creştin. Zilele trecute revista creştină Charisma i-a dedicat un articol. Acesta vorbeşte despre întoarcerea lui la Dumnezeu, rolul cursurilor Alpha în viaţa sa dar şi o experienţă din 1998 când a urcat pe muntele Everest şi când patru dintre cei ce s-au căţărat împreună cu el şi-au pierdut viaţa. Două texte Biblice sunt foarte aproape de inima lui dându-i puterea să fie un supravieţuitor: „Pot totul în Cristos, Care mă întăreşte” Filipeni 4: 13 şi Psalm 73: 23 „Însă eu totdeauna sunt cu Tine!Tu mă ţii de mâna dreaptă.”
Cuvântul lui Dumnezeu este plin de putere şi poate face pe orice creştin să fie un „supravieţuitor” în această lume. Noi suntem eroii lui Dumnezeu, iubiţii Săi pentru care şi-a dat Fiul să moară. Moştenirea primită datorită jertfei Sale de la cruce ne face mai mult decât supravieţuitori, suntem cei ce biruim împreună cu Cristos.
„Însă, în toate aceste lucruri, noi avem victorie deplină prin Cel Care ne-a iubit.” Romani 8: 37(NTR)

Între zâmbet şi suspin

În societatea de astăzi marcată adânc de criză şi stres, parcă uităm să mai zâmbim. Un zâmbet curat face mai mult decât un medicament bun, este ca un dar nemeritat, un har. Înţeleptul Solomon a spus în proverbe: "O inimă veselă înseninează faţa, dar, prin întristarea inimii, duhul este zdrobit." şi "O inimă veselă este un bun leac,dar un duh mâhnit usucă oasele."
În filmuleţul de mai jos regizorul a vrut să sugereze acelaşi lucru. Vă invit să urmăriţi, în engleză, unul dintre cele mai interesante fime de scurt metraj.

Callatis Praise la Ploieşti

Cu ocazia Sărbătorii Roadelor, trupa Callatis Praise a concertat în Biserica SOS Ploieşti. Mai jos, melodia Adonai de pe ultimul lor album.

De la lesbianism la Cristos

Daca va amintiti in Iulie am scris articolul "De la droguri şi prostituţie la Cristios". În el era prezentată mărturia unui bărbat fost dependent de droguri şi prostituat,dar care s-a întors la Cristos.Tot la CBN am văzut o marturie extraordinara: o femeie lesbiană a fost eliberată prin puterea lui Dumnezeu în urma întoarcerii ei la Cristos.

Cum să evanghelizezi un hoţ

Un lucru extraordinar s-a întâmplat într-o parcare americană de lângă un magazin Wallmart. O bătrânică care tocmai îşi făcuse cumpărăturile a intrat în maşină dorind să plece acasă. Imediat, a intrat în maşină pe scaunul pasagerului un hoţ cu un pistol. Bătrâna trebuia să scoată banii sau urma să fie împuşcată. Însă, fără armă sau spray paralizant femeia a făcut un lucru fantastic. A început să-i spună tâlharului despre Dumnezeu. Timp de zece minute hoţul a auzit Evanghelia din gura bătrânei.Urmăriţi filmuleţul:

Catastrofele din Asia, Semnele vremurilor din urma?

Nu poti sa nu asocezi lantul catastrofelor din Asia cu ceea ce Domnul Isus Cristos a spus in Biblie cu privire la semnele din vremurile din urma.
Marcu 13:8 "Un neam se va scula împotriva altui neam, si o împaratie împotriva altei împaratii; pe alocurea vor fi cutremure de pamînt, foamete si turburari. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor."
Una din televiziunile din Romania a folosit, prezantand aceste catastrofe, titlul: "Vremea la extreme in lume". Cauzele prezentate de meteorologi sunt diverse: Incalzirea globala, poluarea, imbatranirea planetei, etc. Unii spun ca nu trebuie sa ne facem prea multe griji deoarece dealungul istoriei au mai fost catastrofe naturale. Asa este, insa Biblia vorbeste despre o crestere a frecventei catastrofelor din ultimele zile care va fi direct proportionala cu cresterea drastica a pacatului in lume. Interesant este ca omul de fiecare data cand observa semnele apocaliptice gaseste explicatii unele mai bizare decat altele demontand putin cate putin argumentul biblic. Dar opiniile noastre nu pot schimba adevarul Scripturii. De aceea "cine are urechi de auzit sa auda". Cunoasterea lui Dumnezeu si a Bibliei aduce in mod paradoxal pace in mijlocul acestor semne apocaliptice si o dorinta de pregatire spirituala. Odata ce ochii s-au deschis, toate prind sens si se experimenteaza o mai buna cunoastere a acestor vremuri. Totul este sa privim in directia corecta: Domnul Isus Cristos.