miercuri, 29 octombrie 2008

Libertate financiară în timp de criză


Cred că in general lumea a cam priceput cum stă treaba cu finanţele. Adică, nu mai e vorba doar de un zvon sau de cine ştie ce încercare de manipulare a unora, ci este capătul de linie al unui sistem financiar global bazat pe împrumut şi speculaţie. Cifre umflate cu pompa, credite riscante, lăcomia în execes şi tendinţa materialistă ascendentă au rezultat în ceea ce vedem şi auzim zinic: Criza financiară globală. Privind ştirile zilnice am impresia că trăim un vis din care aşteptăm să ne trezim dimineaţă bucurându-ne că am scăpat de un coşmar. Dar, nu este un coşmar de noapte! Este coşmarul realităţii pe care o trăim. Impresia mea este că omenirea nu mai realizează pericolul, probabil influenţată de televiziune nu mai poate face diferenţa dintre realitate şi ficţiune. Şi aşa continuă în nepăsare.
Deşi am numai 32 de ani(mulţi înainte! :) )am văzut atâtea: sărăcia şi absurditatea comunismului, revoluţia, lunga tranziţie din care nu sunt încă sigur că am ieşit, tânjirea de a fi în Nato, dezamăgirea de fi în el, dorinţa de a fi în Uniunea Europeană şi desigur, dezamăgirea de a fi parte din ea, promisiunea capitalismului şi iată, eşecul lamentabil al acestuia. Timpul se precipită..Nu-i aşa? Parcă Dumnezeu a permis în aceşti ani ca istoria să se desfăşoare mai repede. Mult prea repede!
Nu am scris articolul acesta în ideea de a însămânţa frică sau negativism, ci doresc trezirea creştinilor la realitate. Aceasta ar trebui să ne pună pe genunchi, să ne determine să căutăm călăuzire şi răspuns de la Creator.
Domnul Isus a spus, „Veţi auzi de războaie si veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârsitul tot nu va fi atunci.” Jocul de şah al stupidului Război Rece care însemna strategie de înarmare şi mişcări de intimidare bazate pe arme s-a schimbat într-un război economic cu mize mari de ordin energetic. Aşadar, auzim despre războaie şi veşti de războaie economice aproape zilnic.
Însă lupta creştinului este una spirituală în care foloseşte arme spirituale. Efeseni capitolul 6 din Biblie ne arată cum trebuie să ne pregătim pentru ce este mai rău: Activarea Armurii lui Dumnezeu şi folosirea ei. Duşmanul nu este omul, ci duhurile din locurile cereşti.
Proverbele şi învăţăturile Biblice sunt mai contemporane ca oricând. Înţelepciunea izvorâtă din Dumnezeu ne oferă soluţii, promisiuni şi nădejde pentru perioadele de criză. Un expert în finanţe spunea, „Soluţia pe care o dau tuturor celor ce mă întreabă despre criză este: cheltuiţi mai puţin şi menţineţi lichidităţile.” Biblia a spus aceasta cu mii ani în urmă „Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinta celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.” Pv.21: 20 Libertatea financiară vine atunci când faci ceea ce Dumnezeu vrea să faci, nu ceea ce vrei tu să faci. Este uşor să începi să cheltuieşti nebuneşte, însă cu timpul, devine greu şi sfârşeşte în sclavie. Este greu să cheltuieşti înţelept, dar cu timpul, devine uşor şi te conduce la libertate financiară. Calea de la a cheltui nebuneşte la a cheltui înţelept trece pe la cruce.
- Libertatea financiară nu cere să ai mare avere. Dimpotrivă, cere o mânuire potrivită a oricăror bunuri şi fonduri pe care le ai în posesie. Aceasta este credincioşia financiară. De aceea am hotărât, pentru aceia dintre voi care doriţi să deviniţi mai înţelepţi cu privire la finanţe, să pun pe blogul meu un curs estraordinar cu tema: Libertate Finaciară. Cred că aceste vremuri ne obligă la mai multă cunoaştere a principiilor Biblice cu privire la bani, principii pe care în mod cu totul paradoxal le folosesc unele instituţii financiare ca secrete, fără a avea habar că ele îşi au originea în Biblie. Nu degeaba evreii au un cuvânt greu atunci când este vorba de finanţe.
Închei expunerea gândurilor mele cu următorul adevăr: numai prin conştintizarea faptul că Dumnezeu este Sursa tuturor resurselor, că tot ce avem este al Lui iar noi suntem doar nişte administratori, vom putea folosi cum trebuie ceea ce ni s-a încredinţat iar în momente de criză vom putea învăţa şi pe alţii cum să trăiască. „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios si în cele mari; si cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept si în cele mari.” Luca 16:10

luni, 20 octombrie 2008

Mirajul Occidentului





În 2005 am avut şansa să merg pentru trei săptămâni în Statele Unite. Acolo am înţeles de ce Satan a avut tupeul să-L ispitească pe Domnul Isus în pustie cu „strălucirea lumii”încercând să-L facă să se închine lui în schimbul beneficiilor materiale. America, un tărâm mai bogat decât îmi imaginam, parcă spune celor ce o vizitează: aici e locul pe care trebuie să-l doreşti! Aici, dacă munceşti, ai mai mult decât vei avea vreodată în ţara din care ai venit. Eu însumi, am fost ispitit să-mi doresc să locuiesc acolo, însă, spre sfârşitul călătoriei am văzut partea mai puţin văzută de naivi: materialism, închinare până la pământ în faţa zeului dolar şi dorinţă de afirmare cu orice preţ.
Mi-am spus atunci: slavă Domnului că sunt român! Am învăţat să fiu recunoscător pentru faptul că am văzut mâna lui Dumnezeu acţionând cu putere în cele mai grele situaţii din viaţa mea. Pe scurt, şansa oferită nouă de Dumnezeu, este una extraordinară! Accea de a trăi prin credinţă, văzând minunile Lui şi purtarea de grijă în cele mai crunte adversităţi. Covrigii din cozile câinilor occidentali nu sunt decât un miraj care ademeneşte mii de oameni către o viaţă trăită printre străini, părăsirea familiei, a bisericii şi a prietenilor pe care i-ai avut o viaţă. Nu este oare un preţ prea mare? De ce ne-ar duce dorinţa banilor în exil, într-o ţară străină şi a cărei cultură nu o cunoaştem?
Ştiu că sunt şi excepţii care confirmă regula. De obicei Dumnezeu doreşte ca cineva să plece în altă ţară pentru a face lucrare de misiune sau pentru a strânge bani pentru dezvoltarea lucrării Lui. Dar şi acest ultim scop a fost folosit de mulţi doar ca o scuză spirituală. Odată ajunşi în „ţara promisă” au uitat de lucrarea lui Dumnezeu ca şi când niciodată nu şi-au propus sprijinirea ei.
Biblia spune că trebuie să căutăm nu un trai mai bun, ci Împărăţia Lui mai presus de orice alt lucru. Altă Evanghelie nu există!
Credinţa mea este că Dumnezeul meu în care mă încred zi de zi mă va binecuvânta şi în această ţară care pare a fi fără speranţă şi fără viitor. Dacă n-aş crede aceasta din toată inima, credinţa mea ar fi una fără valoare iar Dumnezeul meu nu ar fi cu nimic mai mult decât un idol de lemn sau metal. Această credinţă m-a dus într-o aventură extraordinară care mi-a dezvoltat un sentiment care-mi transmite că sunt favorizat, că am valoare şi că am „un viitor” şi „o nădejde”; că sunt veşnic iubit şi că Tatăl meu are o moştenire care acoperă toate nevoile mele. Toate ţările occidentului nu-mi pot oferi siguranţa pe care o am când sunt în mijlocul voii Lui şi atunci când confirmarea interioară îmi şopteşte că aici este locul în care Dumnezeu mă vrea.
Deasemeni, nu pot să nu iau în calcul criza mondială care s-a dovedit a nu fi doar un zvon. Nu cred că mai este cazul ca cineva să ma ia în calcul plecatul afară pentru un trai mai bun. Oferta a cam expirat, iar cei ce au plecat deja trebuie să ia în considerare întoarcerea acasă la timp. Dumnezeu are o ofertă nespus mai bună: "Puii de leu duc lipsa, si li-i foame, dar cei ce cauta pe Domnul nu duc lipsa de nici un bine."Psalm 34: 10

vineri, 10 octombrie 2008

Rece, călduţ sau în clocot?




În Apocalipsa capitolele doi şi trei, Domnul Isus evaluează spiritual Bisericile din Asia Mică. De fiecare dată când citesc aceste texte conştientizez un adevăr: Isus Cel înălţat cercetează bisericile cu ochii lui ca para focului şi trage concluziile. M-am întrebat, dacă m-ar evalua şi pe mine, cum m-ar găsi? Cald, rece sau în clocot? Trăiesc sau doar îmi merge numele că trăiesc?
Nu poţi fi creştin fără a te evalua. Domnul Isus a spus multe pilde în cadrul cărora îl prezintă pe Dumnezeu ca pe un om de afaceri care investeşte şi apoi vine şi caută profitul, sau ca pe un vier care a sădit o vie şi la vremea culesului îşi trimite robii să o culeagă. Mai este asemănat cu un om care pune sămânţa şi aşteaptă un rod bun sau, cu un vier care a sădit un smochin în via sa şi care aşteaptă timpul rodirii lui. Ce ne transmite Domnul prin aceste exemple? El ne-a ales să fim copiii Lui şi să rodim, „V-am rânduit sã mergeţi şi sã aduceţi roadã, şi roada voastrã sã rãmînã, pentru ca orice veţi cere dela Tatãl, în Numele Meu, sã vã dea.” Ioan 15: 16
Dacă am adus roadă, atunci suntem maturi şi putem cere lucruri mari de la Dumnezeu. Dacă nu am adus roadă, atunci probabil că încă suntem în perioda de har extins în care El ne pregăteşte investind în noi cu scopul de a rodi. „Doamne i-a rãspuns vierul, ,mai lasã-l şi anul acesta; am sã-l sap de jur împrejur, şi am sã -i pun gunoi la rãdãcinã. Poate cã deacum înainte va face roadã; dacã nu, îl vei tãia.” Luca 13: 8-9
Însă, să nu ne înşelăm, tot va veni vremea evaluării. Lasă-mă acum să te provoc! Ai creativitate, foloseşte-o! Ai bani, foloseşte-i! Ai relaţii, foloseşte-le! Tot ce ai la îndemînă reprezintă „talanţii” sau darurile investite de Dumnezeu în tine pentru a rodi. Uimeşte-L pe Dumnezeu cu dorinţa ta de a rodi !Fii consilierul celui descurajat, fii mîngîierea celui rănit, fii ajutorul celor singuri, fii gura Lui, fii mâna Lui, fii El.
Lasă-L să curgă prin tine, căci este cea mai sigură şi rapidă cale de a rodi. „Cine rãmâne în Mine, şi în cine rãmân Eu, aduce multã roadã; cãci despãrţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” Ioan 15: 5
Închei cu un lucru frumos spus de Domnul, „Dacã aduceţi multã roadã, prin aceasta Tatãl Meu va fi proslãvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.”

joi, 2 octombrie 2008

Criza financiară, un preambul al sfârşitului?


“Ladies and gentlemen, the party’s over!” Adică, „Doamnelor şi Domnilor, petrecerea s-a terminat!” atât a avut de spus o femeie din guvernul american cu privire la criza financiară care se acutizează din oră în oră.
Am urmărit cu interes atât ştirile internaţionale cât şi cele creştine cu privire la cea mai mare criză economică de până acum. Cred că noi creştinii trebuie să avem un punct de vedere cu privire la accelerarea acestei grave situaţii şi că trebuie să îi învăţăm pe oameni ce trebuie să facă în cazul în care criza atinge şi România. Pat Robertson, fondatorul CBN, spunea ieri că această criză este de fapt lupta lui Dumnezeu împotriva dumnezeilor străini pe care lumea îi venerează. Cred că are dreptate. Materialismul secolului nostru a atins apogeul: Totul se învârte în jurul banului, unii fac tot felul de compromisuri pentru a pune mâna pe bani, alţii îşi vând sufletele pentru a avea cât mai mulţi. „In God we trust”, binecunoscutul text de pe bancnota dolarului care înseamnă „Ne încredem în Dumnezeu” , pare a spune acum că „God”, dumnezeul, este de fapt banul. Cum putem afla cât de materialişti suntem? Să ni se ia banii! Atunci vedem care este nivelul încrederii noastre în Dumnezeu.
Banul în sine nu este rău, el este util, însă Biblia spune: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat dupa ea, au rătăcit dela credinţă.” Îmi amintesc când, cu câţiva ani în urmă, o persoană de peste ocean îmi spunea: Aici totul se rezumă la bani!
Valul materialismului a lovit şi biserica din România. Tinerii caută oportunităţi să plece la muncă în străinătate iar valoarea unei persoane este cântărită în funcţie de bani şi posesiuni. Rezultatul materialismului se vede: multe biserici au rămas fără tineri, viaţa spirituală a mers în descreştere iar „datul din coate pentru bani” a devenit o practică uzuală pentru foarte mulţi creştini. Nu vreau să spun aici că este păcat să te îngrijeşti de familia ta, însă, fă lucrul acesta fără să-ţi afecteze relaţia cu Dumnezeu. Domnul Isus a dat reţeta succesului spiritual, „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu si neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Câţi mai credem în acest Cuvânt? Câţi mai credem că Dumnezeu nu are mâna prea scurtă să ne binecuvinteze şi în această ţară? Câţi îşi amintesc că Dumnezeu este gelos şi urăşte orice formă de idolatrie? Apostulul Pavel le spunea colosenilor, „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pamânt necurăţia, patima, pofta rea, si lăcomia, care este o închinare la idoli.”
Cum ne putem proteja de o criză financiară? Haideţi să ne întoarcem la Dumnezeu din toată inima. Să-L lăsăm să ne curăţească de orice fel de materialism. Să ne amintim că suntem trecători şi că această criză este un semn al venirii Domnului. „Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pamânt, foamete si ciumi.” Să credem că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celorce sunt chemaţi după planul Său.”
Satan va căuta să înşele pe mulţi, de aceeea este o urgenţă să ne apropiem de Dumnezeu pentru a fi protejaţi de „lepădarea de credinţă” care va afecta pământul în zilele din urmă: „Rascumparati vremea, caci zilele sînt rele.”
Să ne ne amintim modul în care Esau şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru o banală ciorbă de linte şi să ne ferim astfel de orice comprimis pentru a nu ne pierde binecuvântarea şi mântuirea. El vrea să fim în clocot şi să ne întoarcem la dragostea dintâi iubindu-L din toată inima noastră.
Să ne ferim de orice împrumut la bancă deoarce pe timp de criză băncile, pentru a se salva de la faliment, măresc ratele dobânzilor. Să cheltuim banii cu înţelepciune, ferindu-ne de orice formă de risipă însă să fim mai generoşi cu lucrarea lui Dumnezeu. Să nu permitem zgârceniei să ne conducă! Să ne dăm zeciuielile cu credincioşie ştiind că banca Cerului are cea mai bună dobândă, este cea mai sigură şi nu falimentează niciodată. Dumnezeu te poate folosi pentru a-ţi salva familia din criză aşa cum a făcut cu Iosif, care în timp de foamete globală a fost ridicat sălvându-şi poporul.
„Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.” Psalmul 25:3