luni, 20 octombrie 2008

Mirajul Occidentului





În 2005 am avut şansa să merg pentru trei săptămâni în Statele Unite. Acolo am înţeles de ce Satan a avut tupeul să-L ispitească pe Domnul Isus în pustie cu „strălucirea lumii”încercând să-L facă să se închine lui în schimbul beneficiilor materiale. America, un tărâm mai bogat decât îmi imaginam, parcă spune celor ce o vizitează: aici e locul pe care trebuie să-l doreşti! Aici, dacă munceşti, ai mai mult decât vei avea vreodată în ţara din care ai venit. Eu însumi, am fost ispitit să-mi doresc să locuiesc acolo, însă, spre sfârşitul călătoriei am văzut partea mai puţin văzută de naivi: materialism, închinare până la pământ în faţa zeului dolar şi dorinţă de afirmare cu orice preţ.
Mi-am spus atunci: slavă Domnului că sunt român! Am învăţat să fiu recunoscător pentru faptul că am văzut mâna lui Dumnezeu acţionând cu putere în cele mai grele situaţii din viaţa mea. Pe scurt, şansa oferită nouă de Dumnezeu, este una extraordinară! Accea de a trăi prin credinţă, văzând minunile Lui şi purtarea de grijă în cele mai crunte adversităţi. Covrigii din cozile câinilor occidentali nu sunt decât un miraj care ademeneşte mii de oameni către o viaţă trăită printre străini, părăsirea familiei, a bisericii şi a prietenilor pe care i-ai avut o viaţă. Nu este oare un preţ prea mare? De ce ne-ar duce dorinţa banilor în exil, într-o ţară străină şi a cărei cultură nu o cunoaştem?
Ştiu că sunt şi excepţii care confirmă regula. De obicei Dumnezeu doreşte ca cineva să plece în altă ţară pentru a face lucrare de misiune sau pentru a strânge bani pentru dezvoltarea lucrării Lui. Dar şi acest ultim scop a fost folosit de mulţi doar ca o scuză spirituală. Odată ajunşi în „ţara promisă” au uitat de lucrarea lui Dumnezeu ca şi când niciodată nu şi-au propus sprijinirea ei.
Biblia spune că trebuie să căutăm nu un trai mai bun, ci Împărăţia Lui mai presus de orice alt lucru. Altă Evanghelie nu există!
Credinţa mea este că Dumnezeul meu în care mă încred zi de zi mă va binecuvânta şi în această ţară care pare a fi fără speranţă şi fără viitor. Dacă n-aş crede aceasta din toată inima, credinţa mea ar fi una fără valoare iar Dumnezeul meu nu ar fi cu nimic mai mult decât un idol de lemn sau metal. Această credinţă m-a dus într-o aventură extraordinară care mi-a dezvoltat un sentiment care-mi transmite că sunt favorizat, că am valoare şi că am „un viitor” şi „o nădejde”; că sunt veşnic iubit şi că Tatăl meu are o moştenire care acoperă toate nevoile mele. Toate ţările occidentului nu-mi pot oferi siguranţa pe care o am când sunt în mijlocul voii Lui şi atunci când confirmarea interioară îmi şopteşte că aici este locul în care Dumnezeu mă vrea.
Deasemeni, nu pot să nu iau în calcul criza mondială care s-a dovedit a nu fi doar un zvon. Nu cred că mai este cazul ca cineva să ma ia în calcul plecatul afară pentru un trai mai bun. Oferta a cam expirat, iar cei ce au plecat deja trebuie să ia în considerare întoarcerea acasă la timp. Dumnezeu are o ofertă nespus mai bună: "Puii de leu duc lipsa, si li-i foame, dar cei ce cauta pe Domnul nu duc lipsa de nici un bine."Psalm 34: 10

Niciun comentariu: