Fizicianul Albert Einstein despre criză(daţi click pe poză pentru mărire)

O fetiţă de 12 ani vorbeşte împotriva avortului

Lia, această fetiţă de 12 ani a participat la un concurs de oratorie la şcoală. Speech-ul ales de ea a fost pe tema avortului. Profesorii s-au împotrivit, din cauza temei, dar până la urmă i-au permis să participe. A câştigat primul loc, numai că juriul, tot din cauza temei, nu a fost de acord şi nu a validat. Însă a doua zi juriul s-a întâlnit din nou şi a trebuit să recunoască că speech-ul Liei a fost cel mai bun.
Pe youtube filmuletul a fost deja vizionat de 324000 de ori. Iată ce a ales acesstă fetiţă, de numai 12 ani să facă cu darul ei. Remarcabil!
Iată câteva statistici: în lume se fac zilnic 115 000 de avorturi, insemnând 5 ooo de avorturi pe oră.
În lume anul trecut s-au făcut 42 de milioane de avorturi.
În România între 1990-2000 au avut loc 11 milioane de avorturi(aproape jumătate din populaţia ţării).
Foarte grav! Dumnezeu să aibă milă de România!

Din experienta indelungata a medicilor dar si a preotilor precum si din relatarile facute de mame care au avortat, putem infatisa aici multele consecinte nefaste asupra psihicului. Sindromul post avort cuprinde toate aceste simptome care apar dupa avort, iar aici vom enumera cateva:
tulburari de somn;
tulburari in alimentatie;
tulburari afective;
depresie;
ganduri de sinucidere izvorate din tristete, lipsa de speranta, inutilitate;
destramarea relatiilor interpersonale;
sindromul "aniversarii";
psihoze de scurta durata;
sentimentul de vinovatie;
sentimentul de neliniste, se retrage frecvent in consumul de alcool sau/si droguri;
retrairea avortului etc.

„Conform unui sondaj efectuat de Fundaţia Soros, 12% dintre românce au făcut mai mult de cinci avorturi, iar peste jumătate din numărul total al femeilor recunosc că au avortat o dată.” Sursa Prologos.
Pe plan mondial, Romania continua sa fie in frunte in ceea ce priveste avorturile, inregistrandu-se o rata de 3 avorturi la fiecare nastere vie.
Este bine de stiut că satanaştii consideră avortul jertfa umană adusă în cinstea lui Satan. Aceasta spune foarte mult...

Integritate şi ambiţie

Mi se semnalează în ultima perioadă o accelerare a lipsei de integritate. Moda şi valorile lumii parcă scot din peisaj importanţa unei vieţi trăite în integritate. Ambiţia devine duşmanul de moarte al integrităţii. Dorinţa de a face şi de a realiza ceva cu orice preţ cât mai repede şi în văzul tuturor face ca integritatea, acest ingredient de care avem atât de mult nevoie în România, să pară ceva învechit şi care împiedică „procesul personal” de dezvoltare.
A nu se înţelege că ambiţia exclude integritatea şi vice versa. Problema apare atunci când ambiţia devine de necontrolat dorind ca lucrul acela să se facă urgent, chiar cu riscul unui compromis.
Biblia ne arată că o lucrare trainică se realizează clădind lucrurile puţin câte puţin, cu persisenţă, cu răbdare şi integritate. Dar cine mai are răbdare să clădească ceva într-un timp mai îndelungat? Se visează la reţete secrete care fac ceva spectaculos în foarte scurt timp, la idei de afaceri care să aducă bogăţie peste noapte şi la acumularea de bunuri cu banii băncii cât mai rapid.
„Bogăţia câştigată fără truda scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte.” Proverbe 13: 11
Meditam dimineaţă la binecunoscutele cuvinte ale Domnului Isus din Matei 6:33 „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”
Este un mare secret dezvăluit de Domnul Isus. Este calea ce te salvează de compromisul pe care unii sunt gata să-l facă pentru a face faţă crizelor de orice fel. Soluţia pentru orice nevoie este căutarea lui Dumnezeu. Acest paradox pentru raţiunea umană este încercat, verificat şi confirmat de miloanele de creştini care au căutat pe Dumnezeu cu prioritate şi în acelaşi timp nevoile şi crizele lor au fost rezolvate de El. Aceştia n-au făcut compromis şi au ieşit din criză cu integritate. Aşadar, fii ambiţios şi păstrază-ţi integritatea.
„Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţi.” Proverbe 14: 27

În Căutarea Tatălui

Tocmai am citit un articol din revista creştină Charisma scris de Episcopul Td Jakes din Statele Unite. Am considerat că este corect scris şi că este important ca şi alţii să-l citească. Aşa că, l-am tradus şi vă invit să-l citiţi.

„Dumnezeu nu are nevoie ca trupul lui Cristos să fie perfect pentru a se revela pe Sine celor ce au fost chemaţi.
După ce am petrecut mai mulţi ani călătorind prin lume, pot spune că nu am găsit nicăieri biserica perfectă, nici baptistă, metodistă, prezbiteriană, penticostală sau apostolică. Însă Dumnezeu este Dumnezeu. Fie că este o biserică mare sau mică, se vor găsi întotdeauna unii care sunt ispitiţi să stea într-un colţ şi să judece şi să profite de pe urma sfinţilor.
Însă minunea lui Dumnezeu este că El nu are nevoie ca trupul lui Cristos să fie perfect pentru a se revela pe Sine celor ce au fost chemaţi. El poate păşi prin crăpăturile situaţilor dificile precum o biserică discreditată, o familie cu probleme, o societate desfigurată şi totuşi să se reveleze pe Sine.
Am auzit oameni spunând, „Eu nu pot creşte în biserica aceasta” sau „nu pot fi folosit în direcţia acesta”. Însă Satan este un mincinos. Dacă ai un dar, şi toţi au, atunci poţi fi folosit oriunde. Nu ai nevoie să fi aşezat într-un loc ideal pentru a face ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci.
Există o mare presiune în biserică să acţionezi ca şi când îl cunoşti pe Dumnezeu.Te-ar surprinde să ştii numărul mare de oameni care ştiu totul despre Domnul dar nu sunt mântuiţi. Sunt nenumăraţi oameni care dansează, strigă şi cad în Duhul dar care nu au experimentat o schimbare a vieţii şi o înnoire a minţii prin relaţia lor cu Dumnezeu.
Cei mai în vârstă au spus aceasta cel mai bine, „Toţi vorbesc despre cerul în care ei nu merg.” Este adevărat. Tradiţia religioasă nu-ţi asigură cunoaşterea Domnului. De aceea trebuie să începem să ne rugăm pentru generaţia următoare. Nu vrem să cadă în aceleaşi făgaşe religioase.
Astăzi tinerii se confruntă cu o rafală de alegeri. Pentru ei este ca şi cum ar umbla într-o cameră cu mai multe uşi. Nu sunt alegeri noi. Nu tinerii au inventat noile păcate. Dar cine şi-ar fi putut imagina că pornografia, odată ascunsă în spatele coperţilor maronii, acum este la televizor şi pe internet?
Ca şi cum n-ar fi de ajuns faptul că tinerii trebuie să se lupte cu furia hormonilor şi cu mulţimea de ispite care-i înconjoară zi de zi, televiziunea are grijă să expună şi mai multe lucruri explicite. Televiziunea le sugerează ce şi cum să aleagă. Sunt perversiuni şi abuzuri de droguri. Iar dacă ei nu ştiu cum să le facă, televiziunea la poate arăta cum se face.
Şi atunci când vin la biserică ei pândesc opţiuni de la colţuri şi din crăpături, judecând grupul de lideri sau grupul de voluntari. Vânători perfizi cu zâmbetul pe buze care spun multe cuvinte dar nu fac ceea ce trebuie.
Dacă ai fi unul nechemat şi neales, ai putea veni la biserică ani de zile şi să nu-L găseşti pe Dumnezeu. De fapt, sunt oameni care au trăit în biserică o viaţă şi au murit fără a-L cunoaşte. Dar atunci când eşti chemat şi Dumnezeu te-a ales, ai un scop de împlinit pe care nici o persoană nu-l poate împlini, cu excepţia ta.
De ce dorim noi ca tinerii să-L cunoască pe Dumnezeu? Nu numai pentru ca ei să găsească restaurare morală. Este important, dar nu este singurul motiv. Nu numai ca ei să găsească integritate în braţele lui Dumnezeu. Marele motiv pentru care îl căutam pe Dumnezeu este că atunci când îl găsim, ne găsim pe noi înşine. Găsim răspunsul la întrebarea: Cine sunt eu cu adevărat? (cum aş putea şti dacă am împlinit ce trebuie, dacă nu ştiu mai întâi cu ce scop am fost creat?)Aceasta este o întrebare importantă, fie că ai 9 ani fie că ai 90.
Când Dumnezeu a fost gata să creeze lumina, El a păşit în bezna întunericului iar cuvântul Său a fost atât de puternic încât nici o parte a întunericului nu a putut împiedica lumina să explodeze.Gasirea lui Dumnezeu îţi oferă direcţie; fără aceasta eşti vulnerabil la atingerea oricui, la orice ispită şi dependenţă deoarece nu şti pentru ce şi de ce ai fost creat.
Biblia nu spune că fiul rispitor l-a găsit pe Dumnezeu; spune că s-a găsit pe sine însuşi. Nu este aceasta adevărata călătorie, să te găseşti pe tine însuţi? Şi să te ridici şi să descoperi de ce trebuit să treci prin ceea ce ai trecut pentru a ajunge în locul în care eşti acum?
Un om care ţine deasupra propriului cap întrebarea fără răspuns, „Cine sunt eu?” umblă în confuzie în toate zilele vieţii lui. Găsirea lui Dumnezeu îţi oferă sens în mijlocul nebuniei vieţii tale. Îţi va răspunde întrebărilor tale. Te va pune pe o cale numită dreaptă. Deci, iată ce însemană găsirea lui Dumnezeu.”

Episcopul T.D. Jakes este fondatorul „The Potter’s House, o biserică cu 30 000 de membrii în Dallas, Texas.

Biserica între grâu şi neghină

Studiam de curând pilda neghinei din Evanghelia după Matei. Domnul Isus dă această parabolă încercând să explice ucenicilor Împărăţia Cerurilor. Deşi există o oarecare asemănare între pilda semănătorului şi aceasta, totuşi înţelesul şi simbolurile celor două pilde sunt diferite.
Domnul spune că un om a sădit sămânţă bună(grâu) în ogorul său. Duşmanul său, la adăpostul nopţii şi când toţi dormeau a sădit neghină în grâu. Robii omului care a sădit grâul şi-au dat seama de planul malefic abia atunci când grâul şi neghina au încolţit. Ei au alergat la stăpân cu propunerea să smulgă neghina lăsând doar grâul. Stăpânul hotărăşte să lase neghina să crească alături de grâu până la timpul secerişului pentru ca nu cumva în încercarea de smulgere a neghinei să fie afectat şi grâul. La seceriş urmând să se facă separarea: grâul în hambare iar neghina în foc.
Ucenicii nu înţeleg mare lucru şi când prind ocazia îl cer Domnului să le explice pilda. Ştiau că este important să înţeleagă adevărul despre ceea ce se întâmplă. Iată ce le explică Domnul: Omul care seamănă este Isus, sămânţa bună reprezintă fii împărăţiei, neghina- fii întunericului, ogorul este lumea iar duşmanul este Satan.
Cu alte cuvinte Domnul spune că în lume El a ales pe copiii Lui. Satan şi-a pus şi el oamenii lui în preajma copiilor lui Dumnezeu cu scopul de a-i pierde pe aceştia din urmă. În tot acest amalgam Domnul Isus ne oferă un adevărat „as în mânecă” când spune „Îi veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din maracini?” Matei 7: 16
El a spus aceste cuvinte ştiind că în zilele din urmă mulţi vor avea pretenţia că sunt creştini şi că sunt într-o relaţie bună cu Dumnezeu.
Pretinsul creştinism păleşte când roada iese la iveală. Când rădăcina este de neghină, nu poate ieşi decât neghină la suprafaţă.
„Neghina” încearcă să sufoce creşterea, dezvoltarea şi rodirea „grâului”. De aici ies răni, jigniri, discreditări, amăgiri şi înşelare. Satan încearcă să înghită să înşele, dacă ar fi cu putintă, şi pe cei aleşi. Cred că ideea din spatele acestor adevăruri este aceea de avertizare. Indiferent ce s-ar întâmpla, de presiunile la care sunt supuşi, minciunile, dicreditările şi criticile care apar, copiii Domnului trebuie să rămână neclintiţi. Cristos ne-a spus aceste lucruri ca să nu ne şocheze atunci când se vor întâmpla, să nu ne descurajăm când trecem prin astfelt de lucruri şi ca să ne amintim că într-o zi „Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inima largă.”(Isaia 32:5) şi „Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.”(Maleahi 3:18).
Pentru copiii Lui autentici El are promisiuni minunate „Nu te teme, turma mica; pentruca Tatal vostru va da cu placere Împaratia.” (Luca 12:32) şi ”toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celorce sînt chemati dupa planul Sau.” (Romani 8: 28)

De la comunism la totalitarism via capitalism

Multă lume s-a scandalizat în urma legii stocării datelor timp de şase luni a convorbirilor telefonice şi a comunicărilor pe mail. Din punctul meu de vedere, este normal să ne simţim ameninţaţi de această lege care este, până la urmă, un atac împotriva dreptului la viaţă privată. Deşi se fac eforturi pentru a clarifica că nu este vorba de o ascultare a telefoanelor sau de o citire a emailurilor, ci de stocarea datelor cu privire la aceste tipuri de comunicare, totuşi legea este o uşă deschisă către şantaj, ascultări ilegale şi constrângere.
Legi ca acestea s-au dat în toată lumea civilizată mai ales după actul terorist din SUA de la 11 Septembrie. Nu vreau să fiu adeptul sau propovăduitorul teoriei conspiraţiei însă Biblia ne avertizează cu privire la un guvern mondial totalitar care se va instaura în zilele din urmă şi care va fi condus de anticrist, duşmanul oricărei neprihăniri şi cel ce va fi împotriva lui Cristos. Să nu uităm că mai multe guverne, precum cel al Statelor Unite a cheltuit sume imense pe camere de supraveghere care sunt instalate peste tot. Ele vor fi legate la un server şi conectate prin satelit. Deasemeni se lucrează la un program de computer de recunoaştere a feţei. Aşadar, camera nu numai că filmează, însă un computer va recunoaşte instant şi cine sunt personajele filmate. Dacă cineva este căutat, se va şti cu precizie unde se află deoarece aceste camere vor fi instalate peste tot şi legate prin satelit într-o reţea globală. Apoi, sunt actele de identitate cu diverse cipuri şi paşapoartele biometrice.
Iată ce spune Biblia despre Anticrist în Apocalipsa 13: 16-18 „Si a facut ca toti: mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mîna dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei, sau numarul numelui ei. Aici e întelepciunea. Cine are pricepere, sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este: sase sute sase zeci si sase.”
Textul ne sugerează controlul total care va fi impus de guvernul mondial prin Anticrist. Cei ce se vor opune sistemului şi lui Anticrist refuzând semnul(probabil un cip care stochează multe date persoanale)vor fi practic condamnaţi la înfometare şi lipsuri.
Iată de ce eu cred că există o agendă subtilă care este aplicată puţin câte puţin şi care va duce la pregătirea terenului lui Anticrist. Ameninţarea terorismului va fi pretextul aplicării acestor legi care, puţin câte puţin constrâng libertăţile cetăţeanului. Când duşmanul lui Cristos va apărea, va avea totul la îndemână. Toate instrumentele controlului vor fi „puse pe tavă.”
Noi, creştinii, văzând că istoria se scrie sub ochii noştri şi că vremea sfârşitului este aproape trebuie să strângem rândurile şi să-L căutăm şi mai serios pe Dumnezeu. Legea aceasta nu ne sperie pentru că Biblia ne îndeamnă să „Sa traim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri si în betii; nu în curvii si în fapte de rusine; nu în certuri si în pizmă” şi ne avertizează că „nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întunerec, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.”
Să ne amintim că şi Dumnezeu ne supraveghează şi tot ceea ce facem, spunem sau gândim este „stocat” în cer. Într-o zi toţi se vor înfăţişa înaintea lui tronului lui Dumnezeu şi vor da socoteală de „faptele lor, dupa cele ce erau scrise în cartile acelea.”(Apocalipsa 20: 12).
Aşadar este timpul să ne punem vieţile în ordine, să ne împăcăm cu Dumnezeu prin Isus Cristos şi facem fapte de care să nu ne fie ruşine.

Situaţie de urgenţă

Anul acesta nu a început deloc bine. Poporul Israel este în război, este criză mondială iar ruşii au închis robinetul de gaz mai multor ţări Europene.
România, aşa cum şi alte state vizate de această măsură au făcut, a declarat situaţie de urgenţă. Ce înseamnă aceasta?
Pentru ca această criză să fie gestionată mai rapid, starea de urgenţă facilitează anumite lucruri dar îngrădeşte şi anumite drepturi sau libertăţi până la rezolvarea crizei.
De bine de rău, ţara noastră nu este dependentă în totalitate de gazul rusesc aşa că se pare că se va descurca. Alte ţări nu au deloc alternative.
Meditam la acest lucru şi încă odată am avut sentimentul că istoria se derulează atât de repede prin faţa ochilor noştri. Aseară mi-am amintit de Pilda celor zece fecioare din Matei 25. România pare a fi una din fecioarele înţelepte deoarece, acum în criza gazelor ruseşti are alternative. Nu va fi la fel de bine dar există soluţii. În schimb, Bulgaria dar şi alte state Europene rămase fără gaz rusesc nu au alternative asemuindu-se izbitor cu fecioarele neînţelepte rămase fără ulei în candele.
Această pildă extraordinară expusă de Domnul Isus este un mesaj care trebuie să mobilizeze pe toţi creştinii anul acesta. Este clar că nu va fi un an uşor. Însă şi din punct de vedere spiritual trebuie să declarăm „stare de urgenţă”.
Dacă până acum ne-am lăfăit în lucruri mai puţin importante spiritual, acum trebuie să ne luăm armura pe noi, să ne înarmăm cu sabia Duhului, Efeseni 6,(Cuvântul lui Dumnezeu) şi să fim în gardă. Avem nevoie, mai mult ca oricând, de o mentalitate de soldat. „Niciun ostas nu se încurca cu treburile vietii, daca vrea sa placa celui ce l-a scris la oaste.” 2 Tim.2: 4
Această stare de urgenţă înseamnă veghere, rugăciune, studiu, sfinţire şi disciplină în viaţa de zi cu zi. Trebuie să renunţăm din ce în ce mai mult la acele lucrări neroditoare, la cele ce nu zidesc şi la tot ce este necurat. Aceasta este, desigur, o îngrădire a numitor libertăţi, care nu sunt neapărat păcate, dar care nu zidesc şi slăbesc în mod constant omul spiritual. Este timpul să nu mai permitem ochilor noştri vizionarea programelor de televiziune prosteşti şi necurate: Telenovele, glume proaste, fime necreştine, emisiuni despre modă şi care stimulează pofta ochilor şi a cărnii. Este necesară renunţarea la anturajul care pune presiuni nespirituale asupra noastră. Pe scurt să veghem cu mai multă stricteţe asupra vieţii noastre. Cuvântul de ordine de anul acesta să fie disciplina şi focalizarea pe ceea ce este important. Deşi va fi un an care ne va stimula să trăim prin credinţă, totuşi 2009 ne va aduce şi oportunităţi extraordinare pentru vestirea Evangheliei. Pentru aceasta trebuie să renunţăm la ruşinea de a vesti pe Domnul. Să facem din câştigarea sufletelor un scop important. Este timpul vegherii al părtăşiei şi al umplerii cu Duhul Sfânt. În felul acesta uleiul din candele nu va scădea şi când întunericul va acoperi pământul, Cristos va străluci prin fiecare din noi. Fă-ţi rost de un an dedicat cu totul Domnului. Începe de azi!

Cele rele să se spele, cele bune să se-adune!

Încă un an care s-a dus cât ai clipi. Viteza scurgerii timpului ne duce cu gândul la efemeritatea vieţii expusă de Regele Solomon în Eclesiastul:
„O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune. Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da supt soare?” Ecelsiastul 1: 2-3
Totul trece: clipele frumoase dar şi momentele grele care par nesfârşit de lungi. Viaţa este doar un abur şi o picătură de apă în oceanul veşniciei.
Ştiind toate aceste lucruri ar trebui să ne focalizăm pe ceea ce contează cu adevărat din perspectiva veşniciei.
Pentru mine, anul 2008 a fost unul foarte greu, un an provocator care mi-a adus şi multă dezamăgire şi multă experienţă. Totodată, a fost un an binecuvântat în care Domnul mi-a arătat prin diferite feluri purtarea lui de grijă, dragostea şi confirmarea Lui. Pe scurt l-aş numi un an necesar.
Eclesiastul mai spune, „Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” Înţeleg de aici că este necesar să privim la viitor învăţând din trecut. Se cheamă că eşti înţelept, nu atunci când ai o viaţă fără greşeli, ci când înveţi din eşecuri. Aşadar, ce regretăm cu privire la 2008? Care au fost greşelile? Unde am eşuat? Ce goluri am lăsat? Ce fel de soţi, părinţi sau creştini am fost?
2009 este o nouă şansă dată de Dumnezeu. Putem profita sau putem trăi în ignoranţă repetând aceleaşi greşeli. Nu putem merge înainte cu aceeaşi stare. Trebuie să venim cu păcatele nostre la cruce. Sângele Domnului Isus ne poate spăla de orice păcat. Apoi, trebuie să-i spunem ce schimbări vrem ca El să facă în viaţa noastră. Schimbarea începe cu prezentul, cu secunda de faţă. Acum şi aici trebuie să fiu acel om pe care Dumnezeu îl vrea. Viaţa este formată din ani, luni, săptămâni, zile, ore şi secunde. Decizia luată acum îţi va determina viitorul.
Eclesiatul nu-şi lasă cartea pradă dezamăgirii, fatalităţii şi negativismului. El îşi încheie cartea cu două capitole extraordinare, o concluzie care dă sens şi valoare vieţii. Ultime cuvinte ale cărţii spun, „Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”
La Mulţi Ani!

Crăciunul şi Criza Globală- Prima parte

Este primul Crăciun în criză. Supermarketurile sunt la fel de pline şi aproape că te gândeşti că suntem imuni la criza care ne tot sperie din vară încoace.
Cineva spunea că oricât de mare ar fi criza în Romania ultimul lucru la care vom renunţa este să mâncăm bine. După ani de zile de comunism şi tranziţie se înţelege de ce românul renunţă mai întâi la haine, apoi la alte lucruri mai puţin necesare vieţii şi lasă la urmă renunţarea la salamurile şi cărnurile mai costisitoare.
Am văzut aseară câteva fragmente dintr-un talk show american de mare succes. Moderatoarea emisiunii a făcut un program cu soluţii pentru bugetul de criză al americanilor şi rând pe rând au intrat în direct persoane care relatau cum reuşesc să facă faţă crizei. O femeie descoperise că nu este suficient doar să opreşti aparatele electrice, ci trebuie scoase din priză din cauză că ele consumă curent chiar dacă sunt oprite. Relata cum din 360 de dolari pe luna a reusit sa plateasca la curent numai 60 de dolari prin aceasta metodă. O altă femeie spunea despre modul în care a reuşit să împace familia cu obligaţia cadourilor de crăciun. Dacă în trecut avea nevoie de 350 de dolari pentru a face cadourile, acum a făcut magiun de prune şi cu doar 90 de dolari a încropit cadouri pentru toată familia cu borcane de gem.
Nu-mi venea să cred ce văd şi aud!
În media Românească abundă lăudăroşeniile privitoare la „cadourile moft” ale concetăţenilor noştri. Ideea e să cheltui, să fii cel mai tare şi apoi să te lauzi cât mai mult cu aceasta. Iată un paradox al acestor vremuri!

Crăciunul şi Criza Globală- Partea a doua

Privind situaţia din alt punct de vedere, Crăciunul acesta este primul în şi lângă criză. Naşterea Domnului a urmat unei crize de 400 de ani. Nu o criză financiară, ci o criză mult mai gravă: Tăcerea lui Dumnezeu. Întuneric beznă timp de 4 secole între Maleahi şi Matei. Un timp groaznic îngăduit de Dumnezeu dar cu efecte spirituale majore. Aceste sute de ani au făcut ca oamenii să strige la Dumnezeu fără nici un răspuns, să strige după un Eliberator. Foamea după Dumnezeu era din ce în ce mai mare. Negura spirituală a stârnit un dor şi o căutare profundă după Dumnezeu. Oameni sfinţi precum Simeon şi Ana îşi dedicau viaţa postului şi mijlocirii pentru ca Dumnezeu să trimită pe Mesia. După aceşti lungi ani părea că terenul era pregătit pentru Mesia, dar nu era. Dumnezeu trimite un înainte-mergător: Ioan Botezătorul. În acelaşi timp Cristos s-a întrupat. Miezul nopţii se transfomă în miezul zilei. „În ţinutul acela erau niste păstori, cari stăteau afară în câmp, si făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Si iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, si slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Dar îngerul le-a zis: ,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a nascut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”
Chiar dacă „întunerecul(crizei) acoperă pamântul, si negură mare popoarele;”(Isaia 60:2) Cristos a spus „,Eu sînt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vietii.”
Să ne amintim că sărbătoarea Crăciunului înseamnă întruparea Mântuitorului, venirea lumini în lume şi sfârşitul întunericului, sfârşitul crizei pentru toţi cei ce-L iubesc şi-L primesc.
Orice s-ar întâmpla şi cât de grele ar fi timpurile, pentru noi cei ce-L iubim pe Isus nu mai există criză. El a promis,,Nicidecum n-m sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi.” America dezamăgeşte, Europa la fel. Băncile falimentează, guvernele se clatină, însă Cristos este Alfa şi Omega: Începutul şi sfârşitul. Criza nu are ultimul cuvânt, nici boala şi nici moartea.Cristos are ultimul Cuvânt! El este Stânca Veacurilor!
Închei cu partea a doua a promisiunii din Isaia 60: 2
„dar peste tine rasare Domnul, si slava Lui se arata peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, si împăraţi în strălucirea razelor tale.”

Criza globală şi Punctul de sprijin

Ştirile, prezicerile finanţiştilor, realităţile dar şi profeţiile converg spre o imagine apocaliptică a ceea ce urmează să vină.
Dacă până acum oamenii lui Dumnezeu spuneau în predicile lor că este posibil ca vremurile din urmă să fie precedate de o criză financiară majoră, urmată apoi de apariţia unui „aşa zis salvator anitcrist”, iată că acum se conturează o criză globală pe care o vedem cu ochii noştri.
Ni se pare imposibil ca acele sisteme care păreau solide să se prăbuşească deodată aruncând lumea în deziluzie financiară.Tot ce era sigur până anul acesta, nu mai e sigur deloc. Nimeni nu se mai hazardează să mai dea reţete de succes financiar. Nimeni nu ştie ce va fi, cum va fi şi cât va dura.
Cred că e timpul să învăţăm din istorie. Timpurile de criză au fost foarte grele, unele s-au sfârşit prin războaie devastatoare şi foamete. Însă, a existat şi o parte bună dacă o putem numi aşa. Dumnezeu şi-a protejat rămăşiţa în ciuda oricăror ameninţări. În istoria poporului Israel observăm că prosperitatea economică îi ducea în idolatrie, neascultare şi păcat.
Apoi, Dumnezeu îngăduia să vină o criză majoră, în timpul căreia ei strigau la El să-i salveze pocăindu-se de ignoranţa lor. Aceasta ne învaţă despre îndărădnicia omului. Oare nu s-a întâmplat la fel şi în România? Sunt aproape 20 de ani de la revoluţie. Îmi amintesc cum oamenii erau încântaţi de libertate şi mai ales de libertatea religioasă. Îşi făceau cruce în stradă, la televizor şi spuneau „Tatăl nostru” bucuroşi că pot în sfârşit să se exprime liber cu privire la religie. A fost un lucru bun care a durat doar un moment.
Între timp am cunoscut o oarecare prosperitate şi am intrat cu toţii în cursa contra-cronometru a consumatorului european. Parcă toţi vor să recupereze cu forţe proprii „anii mâncaţi de lăcustele comuniste”. Toţi vor, aşa cum un american spunea, „să cumpere cu banii pe care nu-i au, lucruri pe care nu şi le permit, pentru a impresiona pe cineva căruia nu-i pasă.”
Că vrem că nu vrem, că ne place sau nu, criza se instalează. Este timpul să ne întoarcem cu toţii spre adevăratul „punct de sprijin” al Universului-Creatorul a tot ceea ce există. El nu se schimbă, este acelaşi! El a promis că fiind lângă El vom beneficia de protecţia Lui, „El îti iarta toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătaţi bătrîneţea, şi te face să întinereşti iaraşi ca vulturul.” Psalm 103: 3-5
Tocmai am văzut într-o emisiune americană cum un doctor arăta pe un manechin modul în care stresul afectează organismul uman. Stresul atinge apogeul când nu ai nici un sprijin şi te poate ucide. Însă cei ce se încred în Dumnezeu sunt protejaţi chiar dacă vor trece şi ei prin momente grele. Să ne întoarcem la El, să-L căutăm din toată inima şi avem promisiunea: „Eu voi fi cu tine, ca sa te scap si sa te izbavesc, zice Domnul.”

Familia şi Biserica sub asediu

Aceste două instituţii sacre sunt create de însuşi Dumnezeu. Atât familia cât şi biserica au o putere extraordinară de a influenţa societatea în care trăim. Dacă familia a fost numită „celula societăţii”, Biserica este Ambasada lui Dumnezeu pe pământ. Între aceste două instituţii inventate de Creator există o legătură strânsă şi aproapiată de nedisociat. Pe de-oparte familia este biserică şi pe altă parte biserica este familie. Dumnezeu care privind la primul om creat, Adam, a dat verdictul „Nu este bine ca omul să fie singur” a hotărât acelaşi lucru în privinţa Bisericii. Familiile puternice din Biserică fac ca Biserica să fie puternică, pe de altă parte, este iarăşi adevărat, o biserică puternică generează familii puternice.
Din nefericire, în timpurile pe care noi le trăim aceste două instituţii sacre sunt atacate dur, tirul lui satan trâgînd necontenit în ele, generând înşelare. Aşadar, ca rezultat, din ce în ce mai multe familii au o relaţie de compromis, iar bisericile tind să facă acelaşi lucru de dragul oamenilor. Nimeni nu mai vrea principii clare şi călăuzitoare. Din ce în ce mai mulţi doresc o familie fără legi, principii şi obligaţii şi o evanghelie îndulcită. Dare de seamă, socoteală, principii, obligaţii; toate acestea par din ce în ce mai vechi şi demodate. Aşadar, ne întrebăm: până unde trebuie să mergem cu schimbarea şi adaptarea la progresul societăţii? Care este limita de demarcaţie între libertate şi compromis, între păcat şi neprihănire, între a fi liber şi a fi victimă?
Ceea ce spun acum poate şoca pe unii teologi liberali. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rămână în ciuda circumstanţelor standardul familiei şi al Bisericii în ciuda oricăror presiuni din partea societăţii şi din partea „progresului”.Încălcarea repetată a standerdelor biblice duce la haos, decădere şi judecată. Din ce în ce mai mult oamenii schimbă etalonul bibliei cu semnalele înşelătoare ale inimii lor fiind înşelaţi şi amăgiţi de ea. Ajung să spună că ei se simt bine şi că Dumnezeu le vorbeşte şi că îi aprobă în felul lor de atrăi. Justificarea este: Aşa simt eu, nu mă simt mustrat, cred că aceasta este voia lui Dumnezeu. Inima omului este „nespus de rea şi înşelătoare”. Semnalele ei ne pot duce în rătăcire şi pe drumul spre iad care este plin de intenţii bune dictate de inimă. Oglinda adevărului este Cuvântul lui Dumnezeu. Numai aşa putem şti adevărul despre noi înşine, adevăr care poate fi dureros. Însă, cunoaşterea adevărului ne face liberi! Un om care îşi recunoaşte starea păcătoasă este pe jumătate iertat. Cealaltă jumătate vine prin căinţă şi întoarcerea de la înşelarea trecutului la modul de viaţă pe care Dumnezeu îl cere. Haideţi să respectăm aceste două mari instituţii, Biserica şi familia şi să respectăm „instrucţiunile de folosire(Biblia-voia Lui pentru acestea)” şi atunci vom experimenta împlinirea scopului divin în viaţa Bisericii şi a familiei noastre.