Incredibil, un pianist fără mâini!

Binecunoscutele deja concursuri muzicale cu scopul de a descoperi talente ascunse, au oferit aproape de fiecare dată surprize remarcabile. Persoane simple dar cu talente uimitoare s-au promovat în aceste concursuri televizate. Morala de fiecare dată pare să ne spună că talentul nu ţine cont de persoană, de frumuseţe sau vârstă. De data aceasta o mare surpriză a venit de la "China's got talent" 2010. Un pianist extraordinar, însă fără mâini. Iată cum orice handicap se poate depăşi cu credinţă şi o motivaţie puternică. Liu Wei, pianistul fără mâini a lăsat audienţa fără replică:limitele au fost depăşite, prejudecăţile înfrânte. Mă gândesc la numărul mare de creştini "întregi" şi care refuză să slujească pe Dumnezeu prin darurile primite de la El argumentând cu teama de eşec, ruşinea sau sentimentul de inferioritate. Văzând acest filmuleţ extraordinar, parcă înţeleg şi mai bine mustrarea din Pilda Talanţilor, unde Stăpânul s-a adresat robului leneş care a îngropat talantul.
"Stăpînul său i-a răspuns: ,Rob viclean şi leneş!" Matei 25:26

Un concediu ideal la Moeciu

Anul acesta am decis împreună cu familia să mergem în concediu la Moieciu. Timp de 10 zile am stat într-o pensiune din Moieciu de Jos aşezată departe de drum, între nişte dealuri foarte frumoase. Deşi anul trecut am fost în Austria pentru o săptămână, concediul petrecut la Moieciu a fost parcă cel mai frumos. Dealuri, râuri, fâneţe, aer curat cu un miros proaspăt de flori şi fân proaspăt cosit. Toate acestea ne-au făcut să ne simţim binecuvântaţi cu un concediu relaxant şi totodată aventuros. Zi de zi am colindat dealurile şi traseele din jur descoperind nişte peisaje superbe pe care nu le-am mai văzut în România. Locaţia situată spre sfârşitul pitorescului culoar Rucăr- Bran, înconjurat de Bucegi şi Piatra Craiului este de o frumuseţe deosebită pentru cei ce caută frumosul, liniştea şi curăţenia. Trebuie spus că localnicii s-au străduit să păstreze cu hărnicie curăţenia şi frumuseţea zonei astfel încât pentru un vizitator venit din jungla de beton a oraşului pare ireal şi de necrezut că se află într-o zonă din România. Cu toţii fără nici o ezitare am decis, că dacă Domnul ne va permite, la anul să mergem din nou acolo. Abia am venit şi deja ne este dor de acele locuri.

Michael W. Smith in România!

Tocmai am aflat ieri că solistul Michael W. Smith va concerta în România la Braşov. Câştigător a trei premii Grammy şi a 40 Dove Awards, Michael este unul dintre cei mai de succes solişti de Contemporary music din lume. Iată că în România, acest colţ de lume parcă uitat, din când în când se mai întâmplă şi lucruri bune. Din câte am aflat, concertul va avea loc la Brasov pe 12 Noiembrie 2010,Sala Sporturilor, iar intrarea se va face pe bază de bilet.

Gianna Jessen a supravieţuit avortului

Unul din marile păcate care planează deasupra României este avortul. După 1989 s-au făcut peste 25 de milioane de avorturi în ţara noastră. Aceste crime aduc un mare blestem peste naţiune. De aceea noi, românii, trebuie să ne pocăim de aceste omoruri şi să renunţăm la acest păcat groaznic. Vă invit să urmăriţi mărturia Giannei Jessen, supravieţuitoarea miraculoasă a unui avort.

Paradox

„A fost odată un om foarte bun la suflet şi plin de milă faţă de semenii săi aflaţi în nevoie. Mulţi apelau la el pentru ajutor atunci când nu se mai ivea nici o altă soluţie. Omul, bun din fire, nu refuza pe nici unul şi făcea tot ce putea să întâmpine cât mai bine nevoile celor din jur. Odată însă a trebuit să facă ceva mai mult decât făcuse până atunci. Era o acţiune riscantă, chiar sinucigaşă. Un om căzuse într-o apă adâncă şi învolburată neştiind să înnoate. Făcea semne disperate de ajutor luptându-se cu valurile care-i ameninţau viaţa. Omul nostru cel bun nu avuse timp de gândire. A trebuit să decidă în fracţiuni de secundă, un gând îi străpunse inima, îşi spuse că se merită şi fără a mai cugeta prea mult, a sărit în valurile ameniţătoare ştiind că putea să-şi piardă el însuşi viaţa în încercarea de a salva un om de la înnec. Lupta cu apele învolburate şi cu valurile care nu-i permiteau nici să respire a fost crâncenă. Efortul de a scoate un om din apele morţii a fost supranatural. După clipe lungi şi grele, omul ameninţat de ape a fost scos de binefăcătorul său. Când şi-a revenit din şoc salvatorul lui nu ma era acolo. Plecase. Viaţa îi fusese salvată iar acum simţea că o mână divină îi oferise a doua şansă. După mai mult timp omul nostru, scos din ape, a uitat de oportunitatea unei vieţi noi şi s-a făcut un hoţ la drumul mare. Devenise unul dintre cei mai temuţi hoţi din zonă. Într-o seară jefuitorul l-a oprit pe un om care mergea agale către casă. L-a jefuit şi ca să nu alerteze oamenii l-a înjunghiat cu gândul să-l omoare. Victima, cu un ultim efort a reuşit să spună nişte cuvinte pe care hoţul n-a putut să le uite niciodată: „Te cunosc. Cum mult timp în urmă ţi-am salvat viaţa.” Hoţul pricepuse că tocmai „răsplătise” în cel mai mişel mod cu putinţă pe salvatorul lui. Tocmai omorâse pe cel ce-i salvase viaţa.” Dragul meu, această poveste nu are un happy end aşa cum toate au. Sfârşitul ei îţi lasă un gust amar, o dramă a cărei morală parcă vrea să spună că poţi face bine şi să primeşti, paradoxal, o pedeapsă. Normal ar fi să ne revoltăm atunci când vedem că cel ajutat se revoltă împotriva binefăcătorului său. Paradoxul este că cei mai mulţi dintre oameni acţionează aidoma hoţului din poveste. Dumnezeu, Creatorul a tot ce există, a făcut tot ce se putea ca noi să fim salvaţi din ghiarele diavolului care ne ţinea legaţi prin păcat. Din dragoste El şi-a trimis singurul Fiu, Domnul Isus Cristos, să moară în locul nostru. A luat toate păcatele noastre asupra Lui şi a murit răstignit pe cruce ca noi să putem, prin credinţa în El, să fim salvaţi. Totuşi, cei mai mulţi îl resping zi de zi pe Salvatorul lor, duc o viaţă ignorantă şi parcă spun: „Nu am nevoie de El. Mă descurc şi singur.” Dumnezeu te aşteaptă şi pe tine. Care va fi răspunsul tău? Vrei tu să-L primeşti? Dacă doreşti atunci fă această rugăciune: „Doamne Isuse îţi mulţumesc pentru că ai murit în locul meu. Îmi pare rău că am trăit în păcat departe de Tine. Te rog să mă ierţi şi să mă mântuieşti. Astăzi vin la Tine. Vreau să fiu al Tău. Amin”

Treci la acţiune!

Paradoxal, o viaţă mai bună şi liberă ne-a dus în pragul egoismului fiind interesaţi doar de noi înşine. Nouă să ne fie bine, să scăpăm de criză şi să ne contiunuăm viaţa ca mai înainte. Însă Biserica este chemată să fie o lumină, să înţeleagă vremurile şi să se roage pentru avansarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Poate că nu ştiaţi că peste 100 de milioane de creştini din întreaga lume sunt zilnic persecutaţi pentru credinţa lor, suferă nedreptate şi adesea ajung la moarte. Creştinii persecutaţi dorec mai mult decât supravieţuirea în lupta spirituală, ei vor ca Împărăţia să avanseze acolo unde a fi creştin poate costa viaţa. Ei aşteaptă de la noi „lumea liberă” să-i susţinem în rugăciune. Eşti gata să stai în spărtură, să-ţi muţi privirea de la lispurile şi problemele tale şi să te concentrezi asupra celor care au cu adevărat probleme? Te provoc să te rogi, să-ţi faci un grup de rugăciune şi să mijloceşti pentru creştinii prigoniţi din întreaga lume. Pentru vorbitorii de engleză fimuleţul de mai jos va fi mai mult decât suficient pentru a-i pune pe genunchi.

O viaţă echilibrată

„Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” Luca 2: 52
Textul acesta din Biblie este genial, aceste detalii date despre dezvoltarea Domnului Isus sunt esenţiale pentru a înţelege, fără a aluneca în extreme, zonele în care Dumnezeu vrea să creştem. Cuvântul „creşte” este o traducere a cuvântului grecesc „prokopto”. Aceasta înseamnă să mergi mai departe deschizând uşile oportunităţii. Progresul pe care Isus l-a făcut cuprinde patru zone de bază- intelectual, spiritual, fizic şi social.
Din nefericire cei mai mulţi creştini ignoră zone precum social, fizic sau chiar intelectual crezând că ei trebuie să se dezvolte doar în relaţia lor cu Dumnezeu. De aceea în acest articol mi-am propus să scriu câte ceva în dreptul fiecărui domeniu în care Dumnezeu, asemenea Fiului Său, vrea să creştem.
1) Intelectual- Cuvântul spune: „Isus creştea în înţelepciune…”
Întelepciunea se referă la aspectul intelectual al vieţii. Este dezvoltarea intelectului; a crea oportunităţi care să te facă mai inteligent, mai capabil în a studia şi a lucra într-o profesie. Important este să stabileşti scopuri clare, de exemplu să citeşti o carte la un anumit interval de timp.
2) Fizic - „Isus creştea în …. în statură.” Luca 2: 52
Aceasta implică stilul de viaţă, modul de alimentaţie, nutriţie şi recreaţie. Aceste lucruri influenţează propria-ţi imagine de sine, dar şi felul în care alţii te privesc. Iată trei lucruri care te vor ajuta să te dezvolţi la nivel fizic: priveşte ce mănânci, fă sport şi nu lăsa stresul să te domine. Trupul este, conform Bibliei, templul Duhului Sfânt şi ne-a fost încredinţat să-l administrăm corect. Unii cred că nu este necesar să ne îngrijim de trupurile noastre. Ei îşi abuzează trupurile lor în tinereţe şi cad în excese. Consecinţele acestui mod de viaţă vor apărea în timp ce îmbătrânesc.
Mâncatul în exces are loc atunci când se consumă cantităţi ne echilibrate de dulciuri, sare, băuturi acidulate şi ciocolată. Trebuie să ne formăm noi obiceiuri, să observăm dacă ceea ce mâncăm este sănătos şi să facem schimbările necesare. Poţi începe prin a lua mici decizii de a reduce consumul de ciocolată, a stopa timp de o săptămână băuturile acidulate, şi de a nu mai pune atât de multă sare în mâncare.
Odihna ta trebuie să includă activităţi precum sportul şi exerciţiile. Acestea te eliberează de stres, şi te vor face mai sănătos. Este şocant să vezi tineri care în loc de sport, îşi petrec toată ziua în faţa televizorului. Condiţia lor fizică este atât de slabă încât nu pot face nici exerciţiile cele mai simple. Şi dacă încearcă se îmbolnăvesc. Implică-te în sport dar nu cădea în extreme. Mulţi au transformat sportul în dumnezeul lor şi au uitat de Domnul.
3. Spiritual- „…şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu…” Luca 2: 52. Unul dintre lucrurile care aduc mari binecuvântări este creşterea în cunoştinţa lui Dumnezeu. Matei 6: 33 spune: „Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Apostolul Petru ne încurajează să stabilim scopuri spirituale, deoarece acestea aduc întotdeauna roade. Ne încurajează să fim harnici, credincioşi, să avem virtute, înţelepciune, autocontrol, răbdare, smerenie, afecţiune frăţească şi în final, să avem dragoste. Noi trebuie să ne ridicăm viaţa noastră spirituală la noi nivele zi de zi, astfel încât viaţa noastră să se poată schimba într-un mod pozitiv. În felul acesta vom împlini 2 Petru 1: 8,10: „Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.” Apoi Petru adaugă: „căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.”
4. Social- „şi era tot mai plăcut înaintea oamenilor.” Luca 2: 52
Noi trebuie să creştem în relaţiile cu cei din jurul nostru, astfel încât oamenii să vadă în noi un exemplu. Ceea ce noi facem vorbeşte mai tare decât ceea ce spunem. Oamenii trebuie să ne observe şi să găsească în noi sinceritate, dragoste, căldură umană şi o viaţă corectă. Dacă ei vor vedea aceste lucruri, îşi vor deschide uşa inimii şi vor dori să fie un membru al familiei lui Dumnezeu. Creştinul nu trebuie să se izoleze de sociatate, dimpotrivă este chemat să fie o lumină pentru toţi. Dacă viaţa ta este dezordonată şi cu lipsuri în anumite domenii, este timpul să te schimbi. Dumnezeu te va ajuta.

Calea către Viaţă

„Joseph Smith a rămas în mormânt, Buda şi Mahomed la fel, însă Isus Cristos a venit pe pământ şi-a dat viaţa pentru noi şi apoi a înviat din morţi.” Acest citat este o parte din mărturia unui om care le-a încercat pe toate.
Norman Dunham a trăit pe deplin dezamăgirea religiilor superficiale care nu-i puteau oferi răspunsurile pe care le aştepta de la viaţă. A căutat împlinirea în mormonism, apoi în ocultism. Însă nimic nu-i dădea siguranţa adevărului, aşa că a încercat islamul, învăţând din greu practicile riguroase ce trebuia să le împlinească un musulman. Situaţia s-a complicat şi mai mult când pritena lui l-a părăsit. Nimic nu mai conta, totul era o iluzie aşa că a ales singura opţiune care urma să-l scape de o viaţă mizeră şi plină de dezamăgiri: sinuciderea. A plănuit în detaliu cum să o facă. În ziua aceea când se apropia de locul hotărât, Dumnezeu i-a vorbit: „Suferinţa ta, nu va echivala niciodată suferinţa pe care Eu am trăit-o murind în locul tău.” A tras pe dreapta şi a plâns. S-a întors acasă, a dat drumul la televizor şi s-a uitat la CBN unde a urmărit o mărturie a unei femei creştine care a fost implicată în ocultism. Acum era o femeie mântuită şi eliberată. După program s-a făcut chemare la mântuire iar Norman la primit în viaţa lui pe Cristos. Viaţa lui s-a schimbat cu totul iar acum lucrează ca pastor în Statele Unite. Vă invit să vedeţi mărturia lui prezentată de curând la clubul 700, CBN.

Ce se întâmplă cu lumea în care trăim?

Sunt convins că această întrebare este din ce în ce mai mult prezentă pe buzele oamenilor din întreaga lume. Dacă te numeri printre cei ce s-au uitat la ştiri în ultimele luni, cu siguranţă ai avut sentimentul că te uiţi la un film despre vremea sfârşitului. Planeta a experimentat recent cele mai mari dezastre naturale, inundaţii, cutremure şi uragane distrugătoare. Drept cireaşă pe tort, un vulcan a erupt blocând tot traficul aerian European. Nu mai vorbim despre terorism, ameniţări şi crize de tot felul. Tot ce părea sigur, acum nu mai este. Dezastrele naturale sunt parcă ecoul dezastrelor economice iar echilibrul firav al păcii mondiale poate sări în aer oricând via orientul mijlociu. Naţiunile trăiesc un vacarm. Oare cum trebuie să vedem noi lucrurile? Suntem nenorociţii care am avut neşansa să ne naştem într-o perioadă nefastă a istoriei sau ne putem considera privilegiaţi trăind aceste vremuri premergătoare revenirii Domnului Isus? În articolul precedent am arătat că noi, creştinii, nu ne crizăm odată cu ceilalţi fără speranţă datorită nădejdii pe care o avem în Dumnezeu. Întrebarea este, înţelegem noi vremurile sau ne-am culcat „pe o ureche” precum fecioarele neînţelepte, din Biblie, crezând că avem tot timpul la dispoziţie să ne pregătim? Biserica este chemată să vegheze, să se roage şi să postească pentru naţiuni, să aştepte pregătită revenirea Domnului, aşa cum fecioarele înţelepte au făcut. Secundele se scurg, numărătoarea inversă a început de mult, fiecare ticăit al ceasului reflectă noi semne ale sfârşitului menite să ne trezească din adormire. „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Luca 21:28

Noi nu ne crizăm

De când ne ştim suntem în criză. „Dar mai săraci ca acum şi de când ne ştim, n-am fost niciodată”, vorba lui Creangă. Această sărăcie românească este una spirituală. Criza financiară are la bază o criză spirituală. Ce-i de făcut? Dacă ne uităm la ştiri ne încărcăm negativ şi dacă nu facem nimic cu încărcătura adunată ne crizăm şi noi, ajungem îngrijoraţi sau chiar depresivi. Apostolul Pavel spunea că noi nu suntem ca cei ce nu au nădejde. Creştinii au grupa sanguină a Domnului Isus, grupa biruinţei. Noi sfidăm logica, raţiunea şi aşteptările prea realiste ale lumii. Încrederea noastră nu este în guvern, nici în FMI şi nici în UE. Noi nădăjduim în Domnezeul abundenţei, care nu intră în criză şi nici în recesiune. La El găsim oricând dragoste şi resurse din belşug iar dacă îngăduie să trecem prin momente grele, ne asigură o putere supranaturală pentru a reuşi. Criza pentru noi trebuie să fie oportunitate de a trăi prin credinţă şi şansă de a proba promisiunile minunate ale Bibliei. Este timpul să strălucim şi să trăim aşa cum cum Biblia ne-a învăţat. A venit în sfârşit timpul de practică, după o teorie îndelungată.
„Prin credinţă au cucerit ei regate, au administrat dreptatea, au obţinut promisiunile, au închis gurile leilor, au stins furia flăcărilor, au scăpat de tăişul sabiei; din oameni slabi au fost făcuţi oameni puternici au devenit tari în război, au alungat armatele străine; femeile şi-au primit morţii înviaţi;” Evrei 11: 33-35 NTR

Dreptul la moarte

Săptămâna aceasta, mai precis luni seară, subiectul reperelor de la Radio SOS Ploieşti a fost dreptul la moarte(eutanasia). Trebuie să recunosc că nu am fost preocupat până acum de acest subiect. Însă fiind gazda emisiunii de luni a trebuit să aflu opinia românilor cu privire la dreptul la moarte. Am descoperit cu stupoare că sunt foarte mulţi români care se bat pe net pentru eutanasie, aşteptând ca şi în ţărişoara noastră să fie legalizată. Deja 5 ţări europene au legalizat această practică: Olanda, Suedia, Elveţia, Luxemburg şi Belgia. Eutanasia provine din greacă şi înseamnă moartea dulce. Definiţia termenului este provocarea intenţionată a morţii unei fiinţe umane cu acordul acelei persoane şi pentru beneficiul ei. Compasiune sau crimă? Opiniile oamenilor lumii se împart între acestea două. Cred că totul se reduce la concepţia noastră cu privire la viaţă. Noi, creştinii avem siguranţa că suntem creaţi de Dumnezeu şi aşa cum nu putem alege când să ne naştem tot aşa nu putem decide când să murim.
Nu mă miră faptul că în aceste vremuri tulburi lumea caută să mai câştige un drept: Dreptul la moarte. Totul a început în grădina Edenului când şarpele(diavolul) a încercat să inducă nemulţumire în om făcându-l să creadă că Dumnezeu nu vrea ca o altă persoană să fie ca El. Din momentul căderii, omul şi-a luat viaţa în propriile mâini, uitând că ea este dată de Dumnezeu, încercând să facă ce vrea cu ea şi asumându-şi drepturi pe care nu i le-a oferit Creatorul. Astăzi ştiinţa încearcă să treacă de graniţele morale practicând clonarea, uciderea embrionilor umani în scopul producerii celulelor stem şi alte practici asemănătoare intervenind şi încercând să schimbe ordinea lăsată de Dumnezeu. Iată cum omul devine „atotoştiutor” şi „creator”. Mai mult decât atât, alege să trăiască um vrea, făcând alegerile care-i plac, trăind pentru plăceri iar când totul se apropie de sfârşit vrea să ştie că poate avea dreptul să aleagă când să moară. Drepturi cât mai multe şi fără responsabilităţi... Însă omul nu este centrul universului(buricul pământului). Este creat de Dumnezeu şi trebuie să-i permită Lui să decidă viaţa şi moartea.Let God be God.

Arca lui Noe a fost găsită

Se pare că anul 2010 este unul foarte important în planul lui Dumnezeu. Mai multe semne ale vremurilor din urmă s-au împlinit în numai câteva luni: cutremure devastatoare, vulcani ameninţători, avionul cu oficialităţile poloneze de cel mai înalt rang prăbuşit şi toate pe fondul unei grave crize economice. De curând pe toate canalele de ştiri s-au dat detalii foarte importante cu privire la o descoperire senzaţională: Arca lui Noe a fost găsită la o altitudine de 4 000 de metri, pe muntele Ararat de către oameni de ştiinţă chinezi şi turci. Testele cu carbon 14 făcute pe rămâşiţele îngropate la o altitudine de 4000 de metri, arată că acestea datează de 4800 de ani, adică din aceiaşi perioadă relatată de Biblie. Aceste dovezi arată faptul că Biblia are dreptate iar cele relatate în ea nu sunt poveşti, ci adăvăruri incontestabile. Pentru mine este o minune şi faptul că nu a fost găsită nici de evrei, nici de creştini. Turcii şi chinezii nu pot fi acuzaţi de subiectivism deoarece nu au interes să dovedească că Biblia are dreptate. Îmi amintesc că Domnul Isus a prorocit că „daca vor tacea ei, pietrele vor striga.”(Luca 19:40). Această prorocie se împlineşte astăzi prin arheologie. „Pietrele” şi vestigiile descoperite atestă faptul că evenimentele, numele oraşelor vechi dar şi personajele specificate de Biblie au existat cu adevărat.

Aşadar, Dumnezeu în vechime a poruncit lui Noe să construiască o corabie, după planurile date de El, cu scopul de salva rasa umană de potop, judecată divină în urma escaladării la culme a păcatului. Noe s-a conformat construind într-o zonă deşertică şi fără ploaie o uriaşă arcă de salvare pentru familia lui şi pentru toate speciile de animale. Potopul a venit, a distrus totul, însă arca a salvat familia lui Noe. Dar păcatul a continuat să existe şi să ameninţe relaţia omului cu Creatorul. Însă El, în dragostea Sa fără margini a trimis pe Fiul Său, Isus Cristos, să moară pentru păcatele noastre. Dacă credem în El şi îl primim în inima noastră ca Domn şi Mântuitor vom fi salvaţi de pedeapsa divină, iadul veşnic, şi vom avea viaţă veşnică împreună cu Dumnezeu.
Eu cred că aceste descoperiri vor continua, omul va fi martor la minuni incontestabile în acelaşi timp alte semne ale sfârşitului se vor derula sub ochii noştri. Ce-i de făcut? Să ne adăpostim la umbra lui Dumnezeu primind mântuirea prin credinţa în Fiul Său, Isus Cristos.