Paradox

„A fost odată un om foarte bun la suflet şi plin de milă faţă de semenii săi aflaţi în nevoie. Mulţi apelau la el pentru ajutor atunci când nu se mai ivea nici o altă soluţie. Omul, bun din fire, nu refuza pe nici unul şi făcea tot ce putea să întâmpine cât mai bine nevoile celor din jur. Odată însă a trebuit să facă ceva mai mult decât făcuse până atunci. Era o acţiune riscantă, chiar sinucigaşă. Un om căzuse într-o apă adâncă şi învolburată neştiind să înnoate. Făcea semne disperate de ajutor luptându-se cu valurile care-i ameninţau viaţa. Omul nostru cel bun nu avuse timp de gândire. A trebuit să decidă în fracţiuni de secundă, un gând îi străpunse inima, îşi spuse că se merită şi fără a mai cugeta prea mult, a sărit în valurile ameniţătoare ştiind că putea să-şi piardă el însuşi viaţa în încercarea de a salva un om de la înnec. Lupta cu apele învolburate şi cu valurile care nu-i permiteau nici să respire a fost crâncenă. Efortul de a scoate un om din apele morţii a fost supranatural. După clipe lungi şi grele, omul ameninţat de ape a fost scos de binefăcătorul său. Când şi-a revenit din şoc salvatorul lui nu ma era acolo. Plecase. Viaţa îi fusese salvată iar acum simţea că o mână divină îi oferise a doua şansă. După mai mult timp omul nostru, scos din ape, a uitat de oportunitatea unei vieţi noi şi s-a făcut un hoţ la drumul mare. Devenise unul dintre cei mai temuţi hoţi din zonă. Într-o seară jefuitorul l-a oprit pe un om care mergea agale către casă. L-a jefuit şi ca să nu alerteze oamenii l-a înjunghiat cu gândul să-l omoare. Victima, cu un ultim efort a reuşit să spună nişte cuvinte pe care hoţul n-a putut să le uite niciodată: „Te cunosc. Cum mult timp în urmă ţi-am salvat viaţa.” Hoţul pricepuse că tocmai „răsplătise” în cel mai mişel mod cu putinţă pe salvatorul lui. Tocmai omorâse pe cel ce-i salvase viaţa.” Dragul meu, această poveste nu are un happy end aşa cum toate au. Sfârşitul ei îţi lasă un gust amar, o dramă a cărei morală parcă vrea să spună că poţi face bine şi să primeşti, paradoxal, o pedeapsă. Normal ar fi să ne revoltăm atunci când vedem că cel ajutat se revoltă împotriva binefăcătorului său. Paradoxul este că cei mai mulţi dintre oameni acţionează aidoma hoţului din poveste. Dumnezeu, Creatorul a tot ce există, a făcut tot ce se putea ca noi să fim salvaţi din ghiarele diavolului care ne ţinea legaţi prin păcat. Din dragoste El şi-a trimis singurul Fiu, Domnul Isus Cristos, să moară în locul nostru. A luat toate păcatele noastre asupra Lui şi a murit răstignit pe cruce ca noi să putem, prin credinţa în El, să fim salvaţi. Totuşi, cei mai mulţi îl resping zi de zi pe Salvatorul lor, duc o viaţă ignorantă şi parcă spun: „Nu am nevoie de El. Mă descurc şi singur.” Dumnezeu te aşteaptă şi pe tine. Care va fi răspunsul tău? Vrei tu să-L primeşti? Dacă doreşti atunci fă această rugăciune: „Doamne Isuse îţi mulţumesc pentru că ai murit în locul meu. Îmi pare rău că am trăit în păcat departe de Tine. Te rog să mă ierţi şi să mă mântuieşti. Astăzi vin la Tine. Vreau să fiu al Tău. Amin”