Sunt convins că această întrebare este din ce în ce mai mult prezentă pe buzele oamenilor din întreaga lume. Dacă te numeri printre cei ce s-au uitat la ştiri în ultimele luni, cu siguranţă ai avut sentimentul că te uiţi la un film despre vremea sfârşitului. Planeta a experimentat recent cele mai mari dezastre naturale, inundaţii, cutremure şi uragane distrugătoare. Drept cireaşă pe tort, un vulcan a erupt blocând tot traficul aerian European. Nu mai vorbim despre terorism, ameniţări şi crize de tot felul. Tot ce părea sigur, acum nu mai este. Dezastrele naturale sunt parcă ecoul dezastrelor economice iar echilibrul firav al păcii mondiale poate sări în aer oricând via orientul mijlociu. Naţiunile trăiesc un vacarm. Oare cum trebuie să vedem noi lucrurile? Suntem nenorociţii care am avut neşansa să ne naştem într-o perioadă nefastă a istoriei sau ne putem considera privilegiaţi trăind aceste vremuri premergătoare revenirii Domnului Isus? În articolul precedent am arătat că noi, creştinii, nu ne crizăm odată cu ceilalţi fără speranţă datorită nădejdii pe care o avem în Dumnezeu. Întrebarea este, înţelegem noi vremurile sau ne-am culcat „pe o ureche” precum fecioarele neînţelepte, din Biblie, crezând că avem tot timpul la dispoziţie să ne pregătim? Biserica este chemată să vegheze, să se roage şi să postească pentru naţiuni, să aştepte pregătită revenirea Domnului, aşa cum fecioarele înţelepte au făcut. Secundele se scurg, numărătoarea inversă a început de mult, fiecare ticăit al ceasului reflectă noi semne ale sfârşitului menite să ne trezească din adormire. „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Luca 21:28
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu