Cabinetul de cardiologie

Se stie ca bolile de inima sunt din ce in ce mai frecvente iar rata mortalitatii a crescut din cauza acestora. Insa sunt si altfel de boli de inima...Va invit sa urmariti clipul de mai jos inregistrat in Tabara I Believe Sinaia 2009.

La Peles, si mai iute!

Weekendul trecut am petrecut 3 zile in tabara la Sinaia. Cand am organizat acest eveniment nu am stiut ca ne vom sincroniza cu un mare eveniment prahovean: zilele orasului Sinaia. Am remarcat imediat aglomeratia si circulatia ingreunata din pricina faptului ca politia nu permitea accesul prin oras, circulatia fiind deviata. Asadar, intre doua sesiuni ale taberei ne-am dus sa vedem despre ce este vorba. Am plecat cu prejudecati deoarece in urma cu doi ani am fost la un alt eveniment prahovean asemanator: festivalul cascavelei in Valea Doftanei. Acolo am gasit manele din belsug, aglomeratie, lipsa parcari si preturi la branzeturi mai mari ca-n piata. Am ramas cu regretul unei zile pierdute. Dar, la Sinaia, surpriza! Am gasit un eveniment bine organizat, cu idei extraordinare, de toate pentru toti, mancare pe alese, o mini expozitie de masini de epoca si personaje imbracate in costume tot de epoca. Deasemeni, pentru gurmanzii cu bani a fost raiul pe pamant: cele mai alese fripturi, gratare, prajituri, delicatese si desigur, must. Caragiale ar fi spus, probabil: „La Peles si mai iute!”

Internetul-Împlinirea unei profeţii?

Apocalipsa 14:6 „Si am vazut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentruca s-o vesteasca locuitorilor pamântului, oricarui neam, oricarei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.”

Fără îndolală că această profeţie din Apocalipsa se referă şi la Mass Media. Acum două mii de ani era greu de imaginat cum ar putea fi vestită Evanghelia întregului pământ. Acum, în era internetului, ştim că lucrul acesta este posibil. Unii oameni ai lui Dumnezeu au înţeles că internetul este o unealtă extraordinară şi au investit mult pentru a-L face pe Isus cunoscut celorlalţi. Mă gândesc: oare cum ar arăta internetul dacă fiecare om care se consideră creştin l-ar folosi şi pentru scopul evenghelizării? Din nefericire blogurile şi paginile de internet ale creştinilor arată mai mult o promovare a propriei personalităţi decât o promovarea valorilor creştine. Mardoheu i-a spus Esterei: „Si cine stie daca nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împaratie?” Cine are ochi de citit să citească: Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta avem acces la internet?

Internetul oglinda sufletului

Această reţea uriaşă care este internetul poate fi cel mai bun prieten sau cel mai rău duşman. Omul este cel ce alege ce va fi internetul pentru el. Fără îndoială este un bun extraordinar. Cum îl va folosi? Va fi el pentru om o unealtă folositoare sau va fi un mijloc folosit abuziv pentru păcat?
În calitate de lider creştin am observat că internetul este, fie o binecuvântare fie un blestem. Poate fi o unealtă extraordinară prin care îl poţi face cunoscut pe Dumnezeu oamenilor. Prin bloguri, facebook, twitter sau alte inventii asemănătoare ai şansa să vorbeşti despre Adevăr celorlalţi. Poţi folosi internetul pentru site-uri educative. Pe de altă parte, înarmat cu atotputernicul mouse omul poate alege pornografia. Din două sau trei clickuri internetul îl duce direct în iadul robiei pornografice... Iată cum internetul scoate din om binele sau răul pe care îl are înăuntru devenind un fel de oglindă a sufletului.

Internetul=fructul oprit?

De vreo 10 ani încoace o nouă dependenţă a ameninţat lumea. Internetul.Yahoo, Google, youtube şi alte nume sonore au intrat în viaţa noastră cu sau fără voia noastră. Zilnic accesăm aceste adrese de internet care devin, mai mult sau mai puţin, un fel de tabiet zilnic. Dacă în urmă cu 10 ani doar câţiva ştiau despre utilitatea internetului, acum toţi sunt de acord că au nevoie de internet indiferent de slujba sau pasiunile lor. Pe internet poţi cumpăra, vinde, căuta informaţii, poţi citi ziare, reviste, te poţi uita la televizor sau asculta radio. Poţi plăti facturi, poţi verifica contul din bancă sau poţi face teleconferinţă. Şi lista este prea mică în comparaţie cu ceea ce această invenţie năstruşnică poate oferi. Internetul pare a spune că îţi poate oferi tot ce îţi doreşti. Pe unii internetul i-a făcut milionari în dolari. Ideile lor măreţe puse în aplicare în spaţiul virtual le-a adus profit pe viaţă. Omul, în faţa propriului computer legat la internet se simte Dumnezeu. Poate afla aproape tot, poate comunica cu oricine de oriunde şi poate chiar să lanseze bârfe sau opinii, folosind lista de adrese mail pe care le deţine. Nu pot să nu mă gândesc la „fructul oprit” al Edenului care promitea cunoştinaţa binelui şi a răului. Satan chiar a făcut publicitate produsului oprit făcând pe Adam să creadă ca va fi ca Dumnezeu dacă „accesează” fructul oprit. Este internetul bun? Absolut! Dar ca orice lucru bun care este dus la extrem, se poate transforma în dependenţă. Vor urma şi alte gânduri....

Training for Trainers

Saptamana trecuta am avut privilegiul sa fiu prezent in Bucuresti la Universitatea Biblica din Romania la un curs de pregatire a profesorilor. Desi eram cu anumite prejudecati la inceput, trebuie sa admit ca am ramas uimit de calitatea profesorului si al cursului predat. Era un "Training for trainers" foarte util bazat foarte mult pe calitatea actului de invatare care sa produca mai mult decat o imbunatatire a cunostintelor, o schimbare in student. Cursul a fost predat suta la suta in engleza si in ciuda programului de predare intensiv a fost captivant din cap in coada. Iata cateva din plusurile cursului: Profesor cu exeperienta si pregatire vastă, nivel de predare academic, interactiune elev profesor foarte buna, teme ce stimulau creativitatea, brainstorming si multă practică. Cred că fiecare profesor, pastor sau invatator trebuie sa participe la un astfel de curs. In Octombrie, pentru cei interesati va avea loc un curs asemănator. Atunci voi fi unul din profesori :) Sper să pun practică cât mai bine tehnicile de predare pe care tocmai mi le-am însuşit.

Doar frunze...

Lumea creştină de astăzi este plină de ziduri despărţitoare. Fiecare confesiune îşi ridică propriul zid prin care arată celorlalţi de ce este superioară şi de ce doctrina ei este mai bună de cât a celorlalte denominaţii. Fără îndoială, obiectiv privind, fiecare denominaţie are plusuri şi minusuri însă problema pe care eu o văd nu este doctrina, ci relaţia. Nu vreau ca cineva să mă înţeleagă sau să mă interpreteze greşit: doctrina este foarte importantă. A avea un crez biblic corect este foarte important deoarece cred că erezia poate duce pe mulţi în înşelare.
Uneori aceste ziduri prind forma unor „panouri publicitare” menite să arate cât de mare succes are biserica sau denominaţia. Îmi amintesc cum Domnul Isus, fiindu-I foame, a trecut pe lângă un smochin care avea doar frunze. Când a ajuns în dreptul lui a văzut că nu are rod de loc. Atunci Domnul Isus l-a blestemat şi s-a uscat. Se spune despre smochini că dacă au frunze au şi rod. Frunza reprezintă „publicitatea” smochinului care promite rod. Însă smochinul vizitat de Domnul Isus avea doar frunze, „falsă publicitate”.
Tot aşa este şi cu denominaţia: Poate promite mult prin panourile publicitare, însă poate suferi de o acută problemă legată de relaţia cu Domnul. Poţi merge la cea mai corectă doctrinar biserică dar care este răcită de tot în legătura ei cu Mirele. Avem în Apocalipsa un exemplu elocvent depre acest aspect foarte important: mustrarea bisericii din Laodiceea.
„Ştiu faptele tale, ştiu că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă eşti căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea! Pentru că zici: ‘Sunt bogat, am adunat avere şi n-am nevoie de nimic!’ şi nu-ţi dai seama că eşti nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc – ca să fii bogat; haine albe – ca să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi alifie pentru ochi – ca să-ţi ungi ochii şi să poţi vedea. Eu îi mustru şi-i disciplinez pe cei pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă deci şi pocăieşte-te!”(NTR)
Aşadar când Domnul cercetează biserica El doreşte să găsească dragoste şi pasiune pentru El. Nu doar doctrină rece, ci viaţă. De fapt Domnul continuă în Apocalipsa şi îi spune Bisericii din Laodiceea „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine”. Mirele spune, cu alte cuvinte: „Eu nu sunt în biserică, ci sunt la uşă aşteptând ca voi să îmi deschideţi pentru a avea o relaţie apropiată.” El îşi doreşte mai mult decât orice dragostea Bisericii Sale pentru care a murit. Poate spui: „Biserica mea este rece şi nu are dragoste.” Ei bine, tu eşti un mădular al bisericii aşa cum şi ceilalţi sunt. Îndrăgosteşte-te tu de El, iubeşte-L cu pasiune, fii în clocot pentru El şi vei vedea biserica cu alţi ochi. Viaţa ta îi va influenţa şi pe ceilalţi iar Dumnezeu te va folosi pentru o schimbare în jurul tău.

Unchiul Sam la haz de necaz

Credeam că numai noi românii suntem în stare să facem haz de necaz. Dar nu este aşa, am descoperit că şi americanii se descurcă destul de bine mai ales acum când criza le dă bătăi de cap. În clipul de mai jos vă veţi delecta de o melodie care satirizează visul american:)

Generaţia paradoxului

Din când în când ne face bine să ne punem singuri în cumpănă şi să vedem care-i starea noastră înainte de a ne flata singuri cu ceea ce suntem sau nu.
Săptămâna trecută am meditat la ebraicul „kabad” care se traduce onorează sau cinsteşte. Dar în ebraică aceste termen înseamnă a da greutate, a pune preţ, a cântări greu.
În mai multe texte din Scriptură citim că Domnul cere oamenilor să-L onoreze prin viaţa lor. Cu alte cuvinte Dumnezeu doreşte să aibă greutate în inima oamenilor şi să fie cea mai importantă persoană pentru om. Prin urmare trebuie că fiecare să onoreze pe Dumnezeu prin orice decizie pe care o ia. Aceasta arată cât de important este Dumnezeu pentru acea persoană.
Scriptura mai cere oamenilor să onoreze părinţii, soţii şi pe oamenii puşi în autoritate spirituală. Însă dacă privim cu atenţie generaţia aceasta este caracterizată de egoism dorind nimic altceva, decât să se onoreze pe sine. Sunt câteva paradoxuri pe care le putem enumera în a această generaţie „creştină”: Fii care onorează alte persoane mai mult decât pe părinţi. Cinstea este acordată pe nedrept celor care nu au făcut nici cel mai mic sacrificiu pentru ei din dorinţa de a le câştiga prietenia. Ei cinstesc persoane care nu s-au trezit în toiul nopţii pentru a le întinde o mână de ajutor. În schimb, părinţii care s-au sacrificat o viaţă pentru ei sunt uitaţi, adesea dispreţuiţi. Putem merge mai departe, soţi care cinstesc cu uşurinţă persoane străine în defavoarea soţiilor lor. Sau soţii care pun mai mare preţ pe ceea ce spune o prietenă decât pe soţii lor. Nu este aceasta o generaţie a paradoxului? Ce să mai zic de onorarea lui Dumnezeu? Cu atâtea oferte din partea lumii Dumnezeu, care cere să aibă în toate întâietate, este uitat undeva în coada listei făcându-se apel la El doar în caz de urgenţă.
Mă gândesc la ce spune apostolul Pavel lui Timotei despre generaţia vremurilor dn urmă: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea” (NTR). Cuvintele lui Pavel parcă descriu cu acurateţe generaţia de azi.
Nu-i aşa? Întrebarea este: îl onorez eu pe Dumnezeu şi pe oamenii pe care El îmi cere să-i onorez? Sau mă pierd cu totul în peisajul acestei generaţii anormale? Dumnezeu spune în Scriptură: „Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi.” 1 Samuel 2: 30

A venit vacanţa, a plecat vacanţa

Tocmai m-am întors din concediu. Împreună cu familia mea am avut binecuvântarea să petrecem primul concediu în afara graniţelor ţării pe cont propriu. Printr-o serie de minuni am putut să ne vedem visul cu ochii. Un sejur în Alpii Austrieci. Fiind un iubitor de munte am dorit din copilărie să am şansa să văd Alpii. Dumnezeu mi-a îndeplinit dorinţa şi timp de 8 zile am fost în staţiunea austriacă Scheffau am Wilder Kaiser din Tirol, la numai 80 de kilometri de Innsbruck. Provocarea era foarte mare: trebuia să conduc(pentru prima dată în afara ţării) 1500 de kilometri. Încă de când am intrat în Austria am rămas uimiţi de frumuseţea acestei ţări.

Frumuseţe păstrată cu o disciplină extraordinară. Şi România este o ţară extrem de frumoasă şi înzestrată dar parcă are o slăbiciune: omul care locuieşte în ea. În Austria am rămas uimit de mulţimea florilor, de gazonul tăiat la „mustaţă” până şi pe coclaurii de la 1600 de metri. Am închiriat un apartament de 6 locuri în Alpi la un preţ pe care nu îl găseai nicăieri în Romania. Telegondole, adventure park-uri, parcuri de joacă pentru părinte şi copil dar şi aqua-parcuri. Distracţia a fost maximă. Sentimentul a fost că Dumnezeu ne răsfaţă după un an greu. Fiind la numai o oră de Germania, într-una din zile am călătorit în Bavaria şi am vizitat renumitul castel Neuschwanstein.

Dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care Dumnezeu ne-a binecuvântat şi ne-a răspuns la rugăciuni. De exemplu, într-una din zile am hotărât să urcăm cu telegondola la 1800 de metri să vedem panorama. Mă interesasem pe internet şi am aflat că pentru două persoane dus-întors costă 27 euro. Scump, dar se merita să vedem şi noi priveliştea de sus. Aşă că ne-am procurat bilete. Înainte de ne sui în telegondolă Dumnezeu a trimis la noi o româncă, căsătorită cu un austriac, care ne-a auzit vorbind româneşte. Din una în alta, ne-a întrebat de ce ne-am luat bilete dus- întors când puteam cumpăra carduri pentru întreaga perioadă având acces nelimitat la tot ce se numeşte transport pe cablu sau montan. I-am spus că faptul este consumat, dar ea a insistat şi vorbit la casă, în germană, pentru noi. Casierul ne-a schimbat biletul şi pentru câţiva euro în plus ne-a dar carduri pentru toată perioada. Puteam face călătorii câte vrem pe toţi munţii din jur cu telegondola, telecabina sau trenul montan din Elmau. Deasemeni, în preţ era inclusă parcarea şi distracţile din Adventure-park-urile de pe platorurile de la 1500, 1600 şi 1850 de metri: trambuline, tiroliene, căsuţe în copaci, lacuri, etc.

Într-o altă zi am plănuit să mergem într-o staţiune la 5 kilometri de noi la un aqua-park. Ştiam de pe internet că preţul era 15 euro de familie pe zi. Ajunşi acolo ni s-a spus că suntem „norocoşi” pentru că în acea zi era ziua familiei şi aveam de plătit doar 3,5 Euro de persoană. Aşadar am plătit jumătate din cât ar fi trebuit. Întâmplare? Coincidenţă? Nu! Este vorba de Dumnezeu care ne-a binecuvântat vacanţa. Dar, aşa cum se întâmplă mereu, tot ce este frumos trece repede. Însă, am rămas cu bucurie în suflet ştiind că Dumnezeu ne poartă de grijă în tot ceea ce facem. În psalmul 37: 4 scrie: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.”

Păcatul bârfei-Meditatie UCB

„Din aceeas gura iese si binecuvîntarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa, fratii mei!” Iacov 3: 10

Biblia spune: „Cu ea binecuvîntam pe Domnul, si Tatal nostru, si tot cu ea blestemam pe oameni cari sînt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.” Lui Dumnezeu nu-i face plăcere atunci când îl lăudăm duminica la biserică iar apoi sfâşiem pe cineva luni la serviciu. „Toate caile omului sînt curate în ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile este Domnul” Pv.16: 2. Bârfa începe cu mândria; ea spune: „Când eu sunt corect iar tu eşti greşit, atunci am dreptate să spun asta.” Nu este corect. Mulţimi de oameni vin la altar pentru a fi vindecaţi de rănile făcute de alţi creştini. Bârfa distruge sufletele. O doamnă spunea: „Am trecut printr-o perioadă în care am încercat să biruiesc bârfa dar încă mai bârfeam cu soţul meu. Deşi ştiam că el nu va repeta ce am spus eu realizam faptul că spunându-i acele lucruri îi otrăveam sufletul. Atunci am decis să fac o schimbare cu privire la cuvintele pe care le rosteam.” Ceea ce spui despre alţii „colorează” modul în care alţii îi văd. Un pastor le-a spus noilor săi membri: „Dacă auziţi pe un membru bârfind pe cineva, opriţi-l imediat şi spuneţi: „Cineva te-a rănit te-a ignorat sau te-a dispreţuit. Noi ne vom ruga pentru ca să primeşti pace în trup, dar nu-ţi vom permite să vorbeşti despre oameni care nu sunt prezenţi pentru a se apăra.”
99% din cazuri bârfa se opreşte chiar acolo; sau bârfitorul pleacă. „îngaduiti-va unii pe altii în dragoste, si cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii” Efeseni 4: 2-3. Întrucât nici unul dintre noi nu este infailibil şi toţi avem nevoie să fim trataţi corect, cu răbdare şi dragoste, haideţi să facem din aceasta un obicei de a ne trata unii pe alţii în acest fel.

De la droguri şi prostituţie la Cristos

Astazi am vazut pe CBN la Clubul 700 una dintre cele mai frumoase marturii pe care le-am vazut vreodata. Michael Thornton a fost dependent inrăit de droguri, s-a inrolat în armată în speranţa că va scăpa dar s-a afundat şi mai rău devenind un prostituat ce-şi vindea trupul pentru bani de droguri. Dumnezeu a avut milă de el şi l-a mântuit. Mai jos puteti vedea, daca ştiţi engleză, mărturia lui.