marți, 29 iunie 2010

Gianna Jessen a supravieţuit avortului

Unul din marile păcate care planează deasupra României este avortul. După 1989 s-au făcut peste 25 de milioane de avorturi în ţara noastră. Aceste crime aduc un mare blestem peste naţiune. De aceea noi, românii, trebuie să ne pocăim de aceste omoruri şi să renunţăm la acest păcat groaznic. Vă invit să urmăriţi mărturia Giannei Jessen, supravieţuitoarea miraculoasă a unui avort.

luni, 28 iunie 2010

Paradox


„A fost odată un om foarte bun la suflet şi plin de milă faţă de semenii săi aflaţi în nevoie. Mulţi apelau la el pentru ajutor atunci când nu se mai ivea nici o altă soluţie. Omul, bun din fire, nu refuza pe nici unul şi făcea tot ce putea să întâmpine cât mai bine nevoile celor din jur. Odată însă a trebuit să facă ceva mai mult decât făcuse până atunci. Era o acţiune riscantă, chiar sinucigaşă. Un om căzuse într-o apă adâncă şi învolburată neştiind să înnoate. Făcea semne disperate de ajutor luptându-se cu valurile care-i ameninţau viaţa. Omul nostru cel bun nu avuse timp de gândire. A trebuit să decidă în fracţiuni de secundă, un gând îi străpunse inima, îşi spuse că se merită şi fără a mai cugeta prea mult, a sărit în valurile ameniţătoare ştiind că putea să-şi piardă el însuşi viaţa în încercarea de a salva un om de la înnec. Lupta cu apele învolburate şi cu valurile care nu-i permiteau nici să respire a fost crâncenă. Efortul de a scoate un om din apele morţii a fost supranatural. După clipe lungi şi grele, omul ameninţat de ape a fost scos de binefăcătorul său. Când şi-a revenit din şoc salvatorul lui nu ma era acolo. Plecase. Viaţa îi fusese salvată iar acum simţea că o mână divină îi oferise a doua şansă. După mai mult timp omul nostru, scos din ape, a uitat de oportunitatea unei vieţi noi şi s-a făcut un hoţ la drumul mare. Devenise unul dintre cei mai temuţi hoţi din zonă. Într-o seară jefuitorul l-a oprit pe un om care mergea agale către casă. L-a jefuit şi ca să nu alerteze oamenii l-a înjunghiat cu gândul să-l omoare. Victima, cu un ultim efort a reuşit să spună nişte cuvinte pe care hoţul n-a putut să le uite niciodată: „Te cunosc. Cum mult timp în urmă ţi-am salvat viaţa.” Hoţul pricepuse că tocmai „răsplătise” în cel mai mişel mod cu putinţă pe salvatorul lui. Tocmai omorâse pe cel ce-i salvase viaţa.” Dragul meu, această poveste nu are un happy end aşa cum toate au. Sfârşitul ei îţi lasă un gust amar, o dramă a cărei morală parcă vrea să spună că poţi face bine şi să primeşti, paradoxal, o pedeapsă. Normal ar fi să ne revoltăm atunci când vedem că cel ajutat se revoltă împotriva binefăcătorului său. Paradoxul este că cei mai mulţi dintre oameni acţionează aidoma hoţului din poveste. Dumnezeu, Creatorul a tot ce există, a făcut tot ce se putea ca noi să fim salvaţi din ghiarele diavolului care ne ţinea legaţi prin păcat. Din dragoste El şi-a trimis singurul Fiu, Domnul Isus Cristos, să moară în locul nostru. A luat toate păcatele noastre asupra Lui şi a murit răstignit pe cruce ca noi să putem, prin credinţa în El, să fim salvaţi. Totuşi, cei mai mulţi îl resping zi de zi pe Salvatorul lor, duc o viaţă ignorantă şi parcă spun: „Nu am nevoie de El. Mă descurc şi singur.” Dumnezeu te aşteaptă şi pe tine. Care va fi răspunsul tău? Vrei tu să-L primeşti? Dacă doreşti atunci fă această rugăciune: „Doamne Isuse îţi mulţumesc pentru că ai murit în locul meu. Îmi pare rău că am trăit în păcat departe de Tine. Te rog să mă ierţi şi să mă mântuieşti. Astăzi vin la Tine. Vreau să fiu al Tău. Amin”

joi, 10 iunie 2010

Treci la acţiune!

Paradoxal, o viaţă mai bună şi liberă ne-a dus în pragul egoismului fiind interesaţi doar de noi înşine. Nouă să ne fie bine, să scăpăm de criză şi să ne contiunuăm viaţa ca mai înainte. Însă Biserica este chemată să fie o lumină, să înţeleagă vremurile şi să se roage pentru avansarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Poate că nu ştiaţi că peste 100 de milioane de creştini din întreaga lume sunt zilnic persecutaţi pentru credinţa lor, suferă nedreptate şi adesea ajung la moarte. Creştinii persecutaţi dorec mai mult decât supravieţuirea în lupta spirituală, ei vor ca Împărăţia să avanseze acolo unde a fi creştin poate costa viaţa. Ei aşteaptă de la noi „lumea liberă” să-i susţinem în rugăciune. Eşti gata să stai în spărtură, să-ţi muţi privirea de la lispurile şi problemele tale şi să te concentrezi asupra celor care au cu adevărat probleme? Te provoc să te rogi, să-ţi faci un grup de rugăciune şi să mijloceşti pentru creştinii prigoniţi din întreaga lume. Pentru vorbitorii de engleză fimuleţul de mai jos va fi mai mult decât suficient pentru a-i pune pe genunchi.

O viaţă echilibrată


„Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” Luca 2: 52
Textul acesta din Biblie este genial, aceste detalii date despre dezvoltarea Domnului Isus sunt esenţiale pentru a înţelege, fără a aluneca în extreme, zonele în care Dumnezeu vrea să creştem. Cuvântul „creşte” este o traducere a cuvântului grecesc „prokopto”. Aceasta înseamnă să mergi mai departe deschizând uşile oportunităţii. Progresul pe care Isus l-a făcut cuprinde patru zone de bază- intelectual, spiritual, fizic şi social.
Din nefericire cei mai mulţi creştini ignoră zone precum social, fizic sau chiar intelectual crezând că ei trebuie să se dezvolte doar în relaţia lor cu Dumnezeu. De aceea în acest articol mi-am propus să scriu câte ceva în dreptul fiecărui domeniu în care Dumnezeu, asemenea Fiului Său, vrea să creştem.
1) Intelectual- Cuvântul spune: „Isus creştea în înţelepciune…”
Întelepciunea se referă la aspectul intelectual al vieţii. Este dezvoltarea intelectului; a crea oportunităţi care să te facă mai inteligent, mai capabil în a studia şi a lucra într-o profesie. Important este să stabileşti scopuri clare, de exemplu să citeşti o carte la un anumit interval de timp.
2) Fizic - „Isus creştea în …. în statură.” Luca 2: 52
Aceasta implică stilul de viaţă, modul de alimentaţie, nutriţie şi recreaţie. Aceste lucruri influenţează propria-ţi imagine de sine, dar şi felul în care alţii te privesc. Iată trei lucruri care te vor ajuta să te dezvolţi la nivel fizic: priveşte ce mănânci, fă sport şi nu lăsa stresul să te domine. Trupul este, conform Bibliei, templul Duhului Sfânt şi ne-a fost încredinţat să-l administrăm corect. Unii cred că nu este necesar să ne îngrijim de trupurile noastre. Ei îşi abuzează trupurile lor în tinereţe şi cad în excese. Consecinţele acestui mod de viaţă vor apărea în timp ce îmbătrânesc.
Mâncatul în exces are loc atunci când se consumă cantităţi ne echilibrate de dulciuri, sare, băuturi acidulate şi ciocolată. Trebuie să ne formăm noi obiceiuri, să observăm dacă ceea ce mâncăm este sănătos şi să facem schimbările necesare. Poţi începe prin a lua mici decizii de a reduce consumul de ciocolată, a stopa timp de o săptămână băuturile acidulate, şi de a nu mai pune atât de multă sare în mâncare.
Odihna ta trebuie să includă activităţi precum sportul şi exerciţiile. Acestea te eliberează de stres, şi te vor face mai sănătos. Este şocant să vezi tineri care în loc de sport, îşi petrec toată ziua în faţa televizorului. Condiţia lor fizică este atât de slabă încât nu pot face nici exerciţiile cele mai simple. Şi dacă încearcă se îmbolnăvesc. Implică-te în sport dar nu cădea în extreme. Mulţi au transformat sportul în dumnezeul lor şi au uitat de Domnul.
3. Spiritual- „…şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu…” Luca 2: 52. Unul dintre lucrurile care aduc mari binecuvântări este creşterea în cunoştinţa lui Dumnezeu. Matei 6: 33 spune: „Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Apostolul Petru ne încurajează să stabilim scopuri spirituale, deoarece acestea aduc întotdeauna roade. Ne încurajează să fim harnici, credincioşi, să avem virtute, înţelepciune, autocontrol, răbdare, smerenie, afecţiune frăţească şi în final, să avem dragoste. Noi trebuie să ne ridicăm viaţa noastră spirituală la noi nivele zi de zi, astfel încât viaţa noastră să se poată schimba într-un mod pozitiv. În felul acesta vom împlini 2 Petru 1: 8,10: „Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.” Apoi Petru adaugă: „căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.”
4. Social- „şi era tot mai plăcut înaintea oamenilor.” Luca 2: 52
Noi trebuie să creştem în relaţiile cu cei din jurul nostru, astfel încât oamenii să vadă în noi un exemplu. Ceea ce noi facem vorbeşte mai tare decât ceea ce spunem. Oamenii trebuie să ne observe şi să găsească în noi sinceritate, dragoste, căldură umană şi o viaţă corectă. Dacă ei vor vedea aceste lucruri, îşi vor deschide uşa inimii şi vor dori să fie un membru al familiei lui Dumnezeu. Creştinul nu trebuie să se izoleze de sociatate, dimpotrivă este chemat să fie o lumină pentru toţi. Dacă viaţa ta este dezordonată şi cu lipsuri în anumite domenii, este timpul să te schimbi. Dumnezeu te va ajuta.

miercuri, 9 iunie 2010

Calea către Viaţă

„Joseph Smith a rămas în mormânt, Buda şi Mahomed la fel, însă Isus Cristos a venit pe pământ şi-a dat viaţa pentru noi şi apoi a înviat din morţi.” Acest citat este o parte din mărturia unui om care le-a încercat pe toate.
Norman Dunham a trăit pe deplin dezamăgirea religiilor superficiale care nu-i puteau oferi răspunsurile pe care le aştepta de la viaţă. A căutat împlinirea în mormonism, apoi în ocultism. Însă nimic nu-i dădea siguranţa adevărului, aşa că a încercat islamul, învăţând din greu practicile riguroase ce trebuia să le împlinească un musulman. Situaţia s-a complicat şi mai mult când pritena lui l-a părăsit. Nimic nu mai conta, totul era o iluzie aşa că a ales singura opţiune care urma să-l scape de o viaţă mizeră şi plină de dezamăgiri: sinuciderea. A plănuit în detaliu cum să o facă. În ziua aceea când se apropia de locul hotărât, Dumnezeu i-a vorbit: „Suferinţa ta, nu va echivala niciodată suferinţa pe care Eu am trăit-o murind în locul tău.” A tras pe dreapta şi a plâns. S-a întors acasă, a dat drumul la televizor şi s-a uitat la CBN unde a urmărit o mărturie a unei femei creştine care a fost implicată în ocultism. Acum era o femeie mântuită şi eliberată. După program s-a făcut chemare la mântuire iar Norman la primit în viaţa lui pe Cristos. Viaţa lui s-a schimbat cu totul iar acum lucrează ca pastor în Statele Unite. Vă invit să vedeţi mărturia lui prezentată de curând la clubul 700, CBN.

miercuri, 2 iunie 2010

Ce se întâmplă cu lumea în care trăim?


Sunt convins că această întrebare este din ce în ce mai mult prezentă pe buzele oamenilor din întreaga lume. Dacă te numeri printre cei ce s-au uitat la ştiri în ultimele luni, cu siguranţă ai avut sentimentul că te uiţi la un film despre vremea sfârşitului. Planeta a experimentat recent cele mai mari dezastre naturale, inundaţii, cutremure şi uragane distrugătoare. Drept cireaşă pe tort, un vulcan a erupt blocând tot traficul aerian European. Nu mai vorbim despre terorism, ameniţări şi crize de tot felul. Tot ce părea sigur, acum nu mai este. Dezastrele naturale sunt parcă ecoul dezastrelor economice iar echilibrul firav al păcii mondiale poate sări în aer oricând via orientul mijlociu. Naţiunile trăiesc un vacarm. Oare cum trebuie să vedem noi lucrurile? Suntem nenorociţii care am avut neşansa să ne naştem într-o perioadă nefastă a istoriei sau ne putem considera privilegiaţi trăind aceste vremuri premergătoare revenirii Domnului Isus? În articolul precedent am arătat că noi, creştinii, nu ne crizăm odată cu ceilalţi fără speranţă datorită nădejdii pe care o avem în Dumnezeu. Întrebarea este, înţelegem noi vremurile sau ne-am culcat „pe o ureche” precum fecioarele neînţelepte, din Biblie, crezând că avem tot timpul la dispoziţie să ne pregătim? Biserica este chemată să vegheze, să se roage şi să postească pentru naţiuni, să aştepte pregătită revenirea Domnului, aşa cum fecioarele înţelepte au făcut. Secundele se scurg, numărătoarea inversă a început de mult, fiecare ticăit al ceasului reflectă noi semne ale sfârşitului menite să ne trezească din adormire. „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Luca 21:28