Diferenţa dintre creştinism şi celelalte religii este uriaşă. Creştinii slujesc singurului Dumnezeu adevărat, Creatorul Universului. Nu este un Dumnezeu fixat pe un perete, într-un tablou sau pe paginile unei cărţi. El este Dumnezeul real care se implică în viaţa omului. Paradoxul este că adesea creştinul se poartă ca şi cum ar sluji unui Dumnezeu inert, neputincios şi fără viaţă. Apostolul Pavel spune că noi suntem trimişi, împuterniciţi ai lui Dumnezeu. A fi împuternicit înseamnă a fi un ambasador care slujeşte intereselor celui ce l-a trimis. Aşadar, fie că vrem fie că nu, suntem ambasadori. Întrebarea este: căror interese slujim noi? Văd oamenii în viaţa noastră pe Dumnezeu? Văd ei o viaţă de biruinţă sau una de înfrângere?
Fiecare poate să se analizeze şi să înţeleagă dacă este sau nu un reprezentant al Dumnezeului celui viu şi adevărat care poate să facă orice lucru. Chemarea creştinului este să influenţeze, să inspire să lumineze în lume. Creştinul este în lume, dar el nu trebuie să trăiască ca lumea. El trebuie să fie plin de speranţă şi să radieze peste tot în jur o viaţă de biruinţă. Vrea cineva o viaţă ca a ta? Vrea cineva să-L cunoască pe Dumnezeul tău? Te recunosc oamenii ca pe omul lui Dumnezeu datorită integrităţi tale? Sau nu văd nici o diferenţă?
Din păcate foarte mulţi creştini au o viaţă care pare o joacă de-a biserica, o joacă de-a Dumnezeu şi de-a creştinul. Provocarea articolului de faţă este să doreşti să fii un Iosua sau un Caleb pentru generaţia ta. Credinţa ta să mute munţii să inspire pe toţi cei din jurul tău. Dumnezeul pe care îl slujeşti este prea mare ca să-ţi permiţi o viaţă creştină mediocră. Gata cu joaca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu