Noe, de bani gata

De curând am citit o ştire care m-a uimit, deşi era previzibil ceea ce se relata. Este vorba de bogătaşii planetei care au început să se pregătească de apocalipsa. Astfel, ei îşi cumpără şi îşi construiesc buncăre care de care mai rezistente la bombardamente şi la dezastre naturale. Unii şi-au unit eforturile şi au achiziţionat un mare loc în Mexic pentru a construi un oraş antiatomic. Alţi bogătani exclusivişti sunt de părere că filmul „2012” trebuie luat în considerare iar în cazul unei apocalipse singura scăpare ar fi o nouă arcă a lui Noe. Aşadar, au apărut şi buncărele plutitoare. Nu mă miră că acum în epoca materialistă a puternicului „ban” trebuie să fii putred de bogat ca să-ţi permiţi a fi un Noe care să supravieţuiască unei apocalipse şi eventual să repopuleze planeta pământ. Interesant este că Norvegia şi-a creat o bancă de seminţe, în valoare de multe milioane de euro, ale plantelor din întreaga lume, cu scopul de a permite planetei să renască în urma unui dezastru global. Aceasta este păzită şi protejată de „N” sisteme de protecţie. După citirea articolului cu pricina mi-am spus: „Aştia ştiu ceva ce noi nu ştim. La banii lor, au acces la informaţii...” Cum ar fi ca nişte rechini plini de bani să fie singurii supravieţuitori ai unui dezastru planetar ? Comic, nu? Parcă-i văd sfâşiindu-se între ei pentru supremaţie!!
Ceea ce ar trebui să-i intereseze pe aceşti oameni este că Biblia vorbeşte în detaliu despre Apocalipsa. Conform Bibliei, pentru a te proteja de mânia lui Dumnezeu, trebuie să te împaci cu El, adică să vii la mântuire crezând în Domnul Isus Cristos. Toţi cei ce cred în El şi au fost născuţi din nou vor avea viaţă veşnică. Sub protecţia Creatorului universului, aceştia sunt cu mult mai în siguranţă decât aceşti „Noe” de bani gata care vor suferi o mare dezamăgire. Aceste buncăre superdotate nu-i vor putea proteja de mânia lui Dumnezeu şi nici de iad.
În concluzie, dacă citeşti acest articol, citeşte Biblia, mergi la Biserică şi primeşte mântuirea, acest dar fără plată oferit de Dumnezeu. Cu adevărat vremea se apropie: Biblia o spune, ştiinţa o prevede, sufletul o simte...

Luaţi Lumină!

Biblia spune, lăsând parcă un gust amar cititorului, că odată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul pentru că faptele lor erau rele. Cristos este lumina lumii venit în bezna păcatului să ne aducă vestea bună a mântuirii prin jertfa Sa de la Golgota. Realizez încă o dată dimensiunea dragostei lui Cristos, coborât şi întrupat în mijlocul unor oameni deranjaţi de adevărul despre ei înşişi şi care n-au putut să se odihnească până când n-au „scăpat” de El.
„A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.”
În nenumăratele discuţii despre mântuire şi adevăr avute cu oamenii am înţeles acest „deranj” de a cunoaşte realitatea, sau această ascundere subtilă în spatele unor expresii de genul: „Eu aşa m-am născut, „fac şi eu ce fac toţi”, ”n-am dat în cap la nimeni” şi „mă duc şi eu acolo unde se duc toţi”. Nu contează faptul că Lumina a venit, că El a lăsat Evanghelia sau că „poporul piere din lispsă de cunoştinţă”...Ceea ce contează, pentru ei, este să rămână aşa cum sunt de când se ştiu: Nişte ignoranţi, lăsând pătrunderea adevărurilor divine pe seama celor „profesionişti”. Aşa se face că un popor „creştin” sărbătoreşte fără a şti ce semnificaţie are sărbătoarea, fiind perfect calificat de a îmbrăţişa „Iepuraşul” ca nou simbol al paştelui şi pe Moş Crăciun ca reprezentant al Crăciunului. Această ignoranţă este una premeditată cu scopul de a nu se simţi obligaţi de a schimba ceva în viaţa lor după „luminare”.
Domnul Isus a spus: „Eu sînt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vietii.” Aşadar să luăm lumină de la Cel ce este lumina, fără a fi actorii paradoxului de a lua lumină şi a trăi în întuneric, în aceiaşi ignoranţă şi în aceleaşi păcate. Primul sentiment după adevărata „luminare” de la Dumnezeu este acela de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru harul primit de a vedea lumea cu alţi ochi şi, totodată, regretul unei vieţi irosite pentru faptul că n-ai fost „luminat” mai demult. Citiţi Evangheliile, mergeţi la Biserică, puneţi întrebări şi rugaţi-vă ca să fiţi călăuziţi de El şi credeţi în Cristos. Nu lăsa ca această mare sărbătoare a creştinătăţii să te reducă la carne, băutură şi distracţie. Ar fi o risipă şi o greşeală enormă.
„Gustaţi si vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” Psalm 34:8

Perspectiva Profetica 2011

Mulţi creştini au aşteptat încă din Ianuarie să vadă dacă Episcopul Lazar Gog
mai predică o perspectivă profetică a anului. Nu s-a întâmplat în Ianuarie din cauza problemelor de sănătate, însă perpectiva a apărut în Martie. Aşadar vă invit să urmăriţi Perspectiva Profetică 2011, o predică foarte interesantă menită să ne atragă atenţia că venirea Domnului este foarte aproape. Pentru vizionare daţi click aici.

Martorii dezastrelor

Abia au trecut două luni şi jumătate din anul 2011 şi deja suntem martorii a două mari dezastre. Cutremurul din Noua Zeelandă din Februarie şi cel din Japonia de săptămâna trecută. În ultimii ani am trecut de la auzul veştilor rele la radio la vizionarea lor în direct, devenind astfel martorii distrugerilor şi a morţii. Ecranul televizorului ne arăta imagini parcă regizate dintr-un fim SF despre apocalipsă. Însă ele erau teribil de reale. Vedeam moartea şi distrugerea în direct la televior. Creştinii, cunosc faptul că aceste cutremure sunt prezentate de Domnul Isus în Matei 24 şi Luca 21 drept semne, alături de altele, ale vremurilor din urmă. Refacerea poporului Israel, războaie mondiale, dezastre, cutremure urmate de tsunami şi crize de tot felul. Toate aceste semne acompaniate de escaladarea tehnologică a lumii ne arată că trăim vremuri premergătoare revenirii Domnului Isus Cristos. Omul secolui 21 a devenit privitor în direct la dezastrele lumii.
„Şi pe pamânt va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor...”Luca 21:25
Ce ne transmit aceste semne?
1. Vedem la scară mică, ce se va întâmpla la scară largă.
Ultima carte a Bibliei ne relatează că în timpul celor şapte ani de necaz vor fi dezastre uriaşe la scară largă fiind afectaţi toţi oamenii. Aşadar, putem înţelege din aceste dezastre(semne) că tot aşa se va întâmpla în necazul cel mare pe plan mondial.
2.Suntem trecători.
Nu poţi vedea imaginile dezastrelor naturale fără a conştientiza vulnerabilitatea omului. Deşi mulţi au impresia că prin tehnlogie omul este un fel de dumnezeu, înţelegem că în faţa morţii şi a distrugerii omul este firav. Banii nu te pot proteja, puterea nu te poate ajuta. Pe Titanic scria „Acest vas nu poate fi scufundat nici măcar de Dumnezeu”, însă s-au înşelat amarnic. Tot luxul şi fastul a ajuns pe fundul mării. În faţa morţii bogaţii sunt ca săracii şi nu este diferenţă. De aceea nu trebuie să ne ancorăm de nimic de pe pământul acesta, suntem trrecători şi nu putem lua nimic cu noi.
3. Trebuie să ne pregătim
Poate cel mai puternic mesaj al semnelor este că trebuie să ne pregătim. Domnul Isus a spus: „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”Luca 21:34-36

Supertehnologia prezentului, banii şi forţa statului nu pot proteja omul de furia dezestrului. Însă, ce putem face, este să ne întoarcem la Dumnezeu, să primim mântuirea şi să îl aşteptăm pe Mântuitor fiind pe deplin pregătiţi.

Quo Vadis

Lumea se cutremură, se revoltă şi se dezbină. Mulţi dintre noi am văzut imaginile şocante din Noua Zeelandă după cutremurul devastator ce a ucis cel puţin 65 de oameni şi a făcut ca sute de persoane să fie prinse sub dărâmături. Unii consideră Noua Zeelandă ca find cea mai frumoasă ţară a lumii şi un paradis pentru locuitorii ei. Acest paradis a fost lovit ca din senin, de un dezastru. Apoi, ţările musulmane se revoltă. Ca la domino, manifestaţiile au cuprins ţările din orientul mijlociu, una după alta. Ceva se întâmplă. Am ciudatul sentiment că toate acestea ne duc undeva. Şi nu e de bine. Însă, am încredere în Cel ce ne-a vorbit despre vremurile din urmă cu mii de ani înainte. Biblia vorbeşte despre semnele vremurilor: cutremure, războaie, boli foamete şi veşti de războaie. Globalizarea, controlul din ce în ce mai strict şi apostazia ne arată că anticristul se pregăteşte să apară pe scena mondială. Echilibrul fragil al lumii este pe cale să se prebuşească. În tot acest timp bisericile sunt dezbinate din pricina formelor de închinare, doctrine, atitudini şi orgolii. Este Biserica pregătită? Va putea ea se renunţe la politica bisericească, la materialism, la comoditate şi păcat? Va putea ea să fie pregătită, eficientă şi relevantă în aceste timpuri? Va putea să fie unită?

Un privilegiu uitat

Din ce în ce mai mult înţeleg dragostea lui Dumnezeu arătată oamenilor prin faptul că a hotărât să împlinească planurile Sale pe pământ prin noi. Dumnezeu este atotputernic şi ar fi putut să lucreze fără ajutorul nostru, însă, ne-a oferit cinstea de a conlucra cu El la împlinirea planului Său măreţ pe pământ. În rugăciunea „Tatăl nostru” Domnul Isus ne învaţă să ne rugăm: ...vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta...”Credinciosul este învăţat să se alinieze astfel planului divin făcându-se partaş la împlinirea acestuia prin rugăciune. Ţi s-a întâmpalt să ai sentimentul că Dumnezeu scrie istoria cu ajutorul umilei tale rugăciuni? Atunci când petreci timp cu Dumnezeu, începi să înţelegi care sunt priorităţile Lui. Apoi, El îţi pune pe inimă să ieşi din pătrăţica rugăciunilor personale şi să te rogi conform planului lui Dumnezeu global. Începi să înţelegi necesitatea de mijloci zilnic pentru Biserică, pentru ţara în care Dumnezeu te-a aşezat. Deasemeni, înţelegând rolul crucial al Israelului în vremurile acestea începi să te rogi pentru protecţia, pacea şi mântuirea poporului ales. Nu în ultimul rând, descoperi că inima lui Dumnezeu este cu cei prigoniţi pentru Numele Lui din ţările comuniste şi cele islamice şi înţelegând aceasta, începi să te rogi, cât de des poţi, pentru cei ce plătesc un preţ enorm în a urma pe Domnul. Astfel, Dumnezeu îţi oferă privilegiul de a scrie istoria cu degetul lui Dumnezeu prin rugăciune. Onoarea aceasta oferită omului produce o şi mai mare dorinţă de a ne ruga mai mult. Dacă nu ai înţeles niciodată că rugăciunea nu este o obligaţie, ci o şansă oferită de Dumnezeu, atunci este timpul să-ţi schimbi perspectiva, să înţelegi că viaţa ta contează şi că numai tu poţi alege ca ea să nu fie irosită în nimicuri, ci pusă la dispoziţia lui Dumnezeu zi de zi. Astfel, planurile Lui devin ale tale, dorinţele Lui ţi le însuşeşti iar când El biruieşte, te simţi mai mult decât biruitor în Isus Cristos. Rugăciunea ta contează!

Prezentare Biserica SOS Ploiesti

Întrezărire pentru 2011

Deşi un an nou nu este nimic altceva decât o continuare a timpului şi a anului vechi totuşi vedem în Biblie că Dumnezeu stabileşte vremuri, sezoane şi timpuri în istorie. Un sezon poate avea un an, şapte, 40 sau oricât de mult sau puţin hotărăşte El. Nu ştiu de ce am senzaţia că acest 11 pe care l-am început are iz de sezon nou. Deşi sunt un om optimist şi îmi place să mă aştept la bine, general vorbiind, totuşi nu prea-mi „miroase” bine, când mă gândesc la ţară, acest an. De curând am citit un text din Biblie, Ţefania capitolul 2, versetul 3:
„Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.”
Când am citit, am înţeles că reprezintă un mesaj pentru 2011. L-am recitit şi am rămas uimit de mesajul versetului: „Căutaţi pe Domnul...”.Bine până aici, pentru că de foarte multe ori găsim acest îndemn în Biblie. Dar, este uimitor când citim mai departe, cine trebuie să caute pe Domnul? „toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui!” Stai un pic..adică tot cei smeriţi şi care împlinesc poruncile Domnului trebuie să caute pe Domnul? Tot ei? Da! Se pare că uneori nici cei mai evlavioşi din ţară nu caută suficient pe Domnul...Trebuie să fie foarte dureros pentru Domnul acest adevăr! Aşadar, am înţeles că Domnul în 2011 are aşteptări foarte mari, în 2011, faţă de poporul Lui, Biserica. Noi, Biserica, poporul Lui peste care este chemat Numele Lui, trebuie să căutăm mai mult pe Dumnezeu. Sunt vremuri grele care probabil vor deveni şi mai grele. Însă, privirea Lui este la Biserică. Domnul se uită la noi aşteptând să-L căutăm, să ne smerim, să căutăm dreptatea, să ne abatem de la căile noastre.
De dragul copiilor Săi evlavioşi El poate să se îndure de această ţară care a ajuns coada Europei. Cred că Biserica trebuie să uite de politica bisericească, de funcţii, manipulare şi legalisme şi să caute cu ardoare pe Domnul. El se va lăsa găsit şi orice vale va fi înălţată, orice mândrie va fi umilită. El va lucra, toată gloria va fi a Lui şi n-o va împărţi cu nimeni!

L-am schimbat pe 10 cu 11

La mulţi ani!
Am schimbat pe 10 cu 11. Mini vacanţa s-a terminat, sărbătorile au trecut şi am intrat în cea mai grea perioadă a anului. Lucrurile care ni se întâmplă repetitiv precum sculatul dimineaţa, mersul la serviciu ca apoi să ne întoarcem şi să ne culcăm iar, ne lasă mai ales între ani, un sentiment de zădărnice şi de non sens. Însă, dacă privim lucrurile din prisma planului perfect al lui Dumnezeu pentru cei ce s-au întors la El, acel feeling de non sens al vieţii dispare şi dintr-odată, viaţa are un sens veşnic. Viaţa aceasta are ecou în eternitate! Dumnezeu ne-a creat pentru slava Lui iar când va trebui să părăsim pământul vom intra în viaţa veşnică bucurându-ne de prezenţa minunată a Sa. Atunci vom înţelege mai mult decât oricând cât de mult ne-a iubit Dumnezeu prin faptul că ne-a creat şi ne-a permis să locuim un timp pe pământ. Vom conştientiza atât de bine planul lui Dumnezeu. Până atunci însă, trăind, să preţuim lucrurile minunate ale vieţii: familia, Biserica, prietenii, natura. Toate acestea sunt sarea şi piperul! Vă invit să urmăriţi un filmuleţ hazliu creat cu scopul de a ieşi din tiparele extreme ale seriozităţii şi din când în când să mai faceţi şi lucruri puţin "trăznite".