Încă un an care s-a dus cât ai clipi. Viteza scurgerii timpului ne duce cu gândul la efemeritatea vieţii expusă de Regele Solomon în Eclesiastul:
„O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune. Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da supt soare?” Ecelsiastul 1: 2-3
Totul trece: clipele frumoase dar şi momentele grele care par nesfârşit de lungi. Viaţa este doar un abur şi o picătură de apă în oceanul veşniciei.
Ştiind toate aceste lucruri ar trebui să ne focalizăm pe ceea ce contează cu adevărat din perspectiva veşniciei.
Pentru mine, anul 2008 a fost unul foarte greu, un an provocator care mi-a adus şi multă dezamăgire şi multă experienţă. Totodată, a fost un an binecuvântat în care Domnul mi-a arătat prin diferite feluri purtarea lui de grijă, dragostea şi confirmarea Lui. Pe scurt l-aş numi un an necesar.
Eclesiastul mai spune, „Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” Înţeleg de aici că este necesar să privim la viitor învăţând din trecut. Se cheamă că eşti înţelept, nu atunci când ai o viaţă fără greşeli, ci când înveţi din eşecuri. Aşadar, ce regretăm cu privire la 2008? Care au fost greşelile? Unde am eşuat? Ce goluri am lăsat? Ce fel de soţi, părinţi sau creştini am fost?
2009 este o nouă şansă dată de Dumnezeu. Putem profita sau putem trăi în ignoranţă repetând aceleaşi greşeli. Nu putem merge înainte cu aceeaşi stare. Trebuie să venim cu păcatele nostre la cruce. Sângele Domnului Isus ne poate spăla de orice păcat. Apoi, trebuie să-i spunem ce schimbări vrem ca El să facă în viaţa noastră. Schimbarea începe cu prezentul, cu secunda de faţă. Acum şi aici trebuie să fiu acel om pe care Dumnezeu îl vrea. Viaţa este formată din ani, luni, săptămâni, zile, ore şi secunde. Decizia luată acum îţi va determina viitorul.
Eclesiatul nu-şi lasă cartea pradă dezamăgirii, fatalităţii şi negativismului. El îşi încheie cartea cu două capitole extraordinare, o concluzie care dă sens şi valoare vieţii. Ultime cuvinte ale cărţii spun, „Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”
La Mulţi Ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu