miercuri, 29 februarie 2012

Păcatele Bisericii de astăzi

Ştiu că est un subiect sensibil, însă este necesar să scriu câte ceva despre păcatele pentru care biserica din România trebuie să se căiască. Dacă dorim ca Biserica, ambasada lui Dumnezeu pe pământ, să fie relevantă astăzi, dacă vrem trezire, atunci cred că este nevoie de a pune degetul pe rană şi de a discuta deschis despre păcatele bisericii de astăzi. Prima pe listă cred că este ipocrizia. Se observă din ce în ce mai des tendinţa oamenilor de a ascunde problemele cu care se confruntă de teama de a nu fi discreditaţi. Nimănui nu-i place să vadă pe cineva zâmbind făţarnic din dorinţa de a arăta cu falsitate că totul este în ordine. Biserica pare a fi o uriaşă scena inundată de lumina reflectoarelor unde toată lumea vrea să arate că este bine şi fără nici o problemă. Dacă liderii se „urcă pe piedestal” la mare distanţă de slăbiciunea laicilor, atunci această atitudine făţarnică se transmite în toată biserica. Aşadar, oamenilor le este frică să mai fie oameni, trăiesc cu teama ca nu cumva cineva să afle că au probleme în familie sau că ceva din viaţa lor spirituală merge prost. Un al doilea păcat, după părerea mea, este politica bisericească. Mai în glumă, mai în serios unii spun că politicieni mai buni ca-n biserică nu găseşti. De vină pot fi atitudinile extrem de democratice de a vota pentru fiecare fleac care pot încuraja la alianţe, influenţe pe familii şi relaţii. Aşadar, călăuzirea Duhului Sfânt este înlocuită cu succesul la vot care poate fi asigurat printr-o „campanie riguroasă” sau printr-o însuşire temeinică a tehnicilor de manipulare a maselor. Să nu creadă cineva că încurajez dictatura în Biserică. Eu nu vreu nici democraţie nici dictatură, ci teocraţie! Aş putea continua cu lăcomia, mândria, dezbinările etc. Poate că în capul listei ar trebui pus cesaţionismul… Iată de ce avem nevoie să ne smerim, să ne pocăim, să ne abatem de la rău şi să căutăm faţa Domnului(2 Cronici 7: 14).

Niciun comentariu: