Biserica între grâu şi neghină

Studiam de curând pilda neghinei din Evanghelia după Matei. Domnul Isus dă această parabolă încercând să explice ucenicilor Împărăţia Cerurilor. Deşi există o oarecare asemănare între pilda semănătorului şi aceasta, totuşi înţelesul şi simbolurile celor două pilde sunt diferite.
Domnul spune că un om a sădit sămânţă bună(grâu) în ogorul său. Duşmanul său, la adăpostul nopţii şi când toţi dormeau a sădit neghină în grâu. Robii omului care a sădit grâul şi-au dat seama de planul malefic abia atunci când grâul şi neghina au încolţit. Ei au alergat la stăpân cu propunerea să smulgă neghina lăsând doar grâul. Stăpânul hotărăşte să lase neghina să crească alături de grâu până la timpul secerişului pentru ca nu cumva în încercarea de smulgere a neghinei să fie afectat şi grâul. La seceriş urmând să se facă separarea: grâul în hambare iar neghina în foc.
Ucenicii nu înţeleg mare lucru şi când prind ocazia îl cer Domnului să le explice pilda. Ştiau că este important să înţeleagă adevărul despre ceea ce se întâmplă. Iată ce le explică Domnul: Omul care seamănă este Isus, sămânţa bună reprezintă fii împărăţiei, neghina- fii întunericului, ogorul este lumea iar duşmanul este Satan.
Cu alte cuvinte Domnul spune că în lume El a ales pe copiii Lui. Satan şi-a pus şi el oamenii lui în preajma copiilor lui Dumnezeu cu scopul de a-i pierde pe aceştia din urmă. În tot acest amalgam Domnul Isus ne oferă un adevărat „as în mânecă” când spune „Îi veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din maracini?” Matei 7: 16
El a spus aceste cuvinte ştiind că în zilele din urmă mulţi vor avea pretenţia că sunt creştini şi că sunt într-o relaţie bună cu Dumnezeu.
Pretinsul creştinism păleşte când roada iese la iveală. Când rădăcina este de neghină, nu poate ieşi decât neghină la suprafaţă.
„Neghina” încearcă să sufoce creşterea, dezvoltarea şi rodirea „grâului”. De aici ies răni, jigniri, discreditări, amăgiri şi înşelare. Satan încearcă să înghită să înşele, dacă ar fi cu putintă, şi pe cei aleşi. Cred că ideea din spatele acestor adevăruri este aceea de avertizare. Indiferent ce s-ar întâmpla, de presiunile la care sunt supuşi, minciunile, dicreditările şi criticile care apar, copiii Domnului trebuie să rămână neclintiţi. Cristos ne-a spus aceste lucruri ca să nu ne şocheze atunci când se vor întâmpla, să nu ne descurajăm când trecem prin astfelt de lucruri şi ca să ne amintim că într-o zi „Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inima largă.”(Isaia 32:5) şi „Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.”(Maleahi 3:18).
Pentru copiii Lui autentici El are promisiuni minunate „Nu te teme, turma mica; pentruca Tatal vostru va da cu placere Împaratia.” (Luca 12:32) şi ”toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celorce sînt chemati dupa planul Sau.” (Romani 8: 28)