Aceste două instituţii sacre sunt create de însuşi Dumnezeu. Atât familia cât şi biserica au o putere extraordinară de a influenţa societatea în care trăim. Dacă familia a fost numită „celula societăţii”, Biserica este Ambasada lui Dumnezeu pe pământ. Între aceste două instituţii inventate de Creator există o legătură strânsă şi aproapiată de nedisociat. Pe de-oparte familia este biserică şi pe altă parte biserica este familie. Dumnezeu care privind la primul om creat, Adam, a dat verdictul „Nu este bine ca omul să fie singur” a hotărât acelaşi lucru în privinţa Bisericii. Familiile puternice din Biserică fac ca Biserica să fie puternică, pe de altă parte, este iarăşi adevărat, o biserică puternică generează familii puternice.
Din nefericire, în timpurile pe care noi le trăim aceste două instituţii sacre sunt atacate dur, tirul lui satan trâgînd necontenit în ele, generând înşelare. Aşadar, ca rezultat, din ce în ce mai multe familii au o relaţie de compromis, iar bisericile tind să facă acelaşi lucru de dragul oamenilor. Nimeni nu mai vrea principii clare şi călăuzitoare. Din ce în ce mai mulţi doresc o familie fără legi, principii şi obligaţii şi o evanghelie îndulcită. Dare de seamă, socoteală, principii, obligaţii; toate acestea par din ce în ce mai vechi şi demodate. Aşadar, ne întrebăm: până unde trebuie să mergem cu schimbarea şi adaptarea la progresul societăţii? Care este limita de demarcaţie între libertate şi compromis, între păcat şi neprihănire, între a fi liber şi a fi victimă?
Ceea ce spun acum poate şoca pe unii teologi liberali. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rămână în ciuda circumstanţelor standardul familiei şi al Bisericii în ciuda oricăror presiuni din partea societăţii şi din partea „progresului”.Încălcarea repetată a standerdelor biblice duce la haos, decădere şi judecată. Din ce în ce mai mult oamenii schimbă etalonul bibliei cu semnalele înşelătoare ale inimii lor fiind înşelaţi şi amăgiţi de ea. Ajung să spună că ei se simt bine şi că Dumnezeu le vorbeşte şi că îi aprobă în felul lor de atrăi. Justificarea este: Aşa simt eu, nu mă simt mustrat, cred că aceasta este voia lui Dumnezeu. Inima omului este „nespus de rea şi înşelătoare”. Semnalele ei ne pot duce în rătăcire şi pe drumul spre iad care este plin de intenţii bune dictate de inimă. Oglinda adevărului este Cuvântul lui Dumnezeu. Numai aşa putem şti adevărul despre noi înşine, adevăr care poate fi dureros. Însă, cunoaşterea adevărului ne face liberi! Un om care îşi recunoaşte starea păcătoasă este pe jumătate iertat. Cealaltă jumătate vine prin căinţă şi întoarcerea de la înşelarea trecutului la modul de viaţă pe care Dumnezeu îl cere. Haideţi să respectăm aceste două mari instituţii, Biserica şi familia şi să respectăm „instrucţiunile de folosire(Biblia-voia Lui pentru acestea)” şi atunci vom experimenta împlinirea scopului divin în viaţa Bisericii şi a familiei noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu