hello Blog

Hi Blog

http://nytrainingplacement.com/shade.php?sign=sae16h4d5phghet4



maricria

Păcatele Bisericii de astăzi

Ştiu că est un subiect sensibil, însă este necesar să scriu câte ceva despre păcatele pentru care biserica din România trebuie să se căiască. Dacă dorim ca Biserica, ambasada lui Dumnezeu pe pământ, să fie relevantă astăzi, dacă vrem trezire, atunci cred că este nevoie de a pune degetul pe rană şi de a discuta deschis despre păcatele bisericii de astăzi. Prima pe listă cred că este ipocrizia. Se observă din ce în ce mai des tendinţa oamenilor de a ascunde problemele cu care se confruntă de teama de a nu fi discreditaţi. Nimănui nu-i place să vadă pe cineva zâmbind făţarnic din dorinţa de a arăta cu falsitate că totul este în ordine. Biserica pare a fi o uriaşă scena inundată de lumina reflectoarelor unde toată lumea vrea să arate că este bine şi fără nici o problemă. Dacă liderii se „urcă pe piedestal” la mare distanţă de slăbiciunea laicilor, atunci această atitudine făţarnică se transmite în toată biserica. Aşadar, oamenilor le este frică să mai fie oameni, trăiesc cu teama ca nu cumva cineva să afle că au probleme în familie sau că ceva din viaţa lor spirituală merge prost. Un al doilea păcat, după părerea mea, este politica bisericească. Mai în glumă, mai în serios unii spun că politicieni mai buni ca-n biserică nu găseşti. De vină pot fi atitudinile extrem de democratice de a vota pentru fiecare fleac care pot încuraja la alianţe, influenţe pe familii şi relaţii. Aşadar, călăuzirea Duhului Sfânt este înlocuită cu succesul la vot care poate fi asigurat printr-o „campanie riguroasă” sau printr-o însuşire temeinică a tehnicilor de manipulare a maselor. Să nu creadă cineva că încurajez dictatura în Biserică. Eu nu vreu nici democraţie nici dictatură, ci teocraţie! Aş putea continua cu lăcomia, mândria, dezbinările etc. Poate că în capul listei ar trebui pus cesaţionismul… Iată de ce avem nevoie să ne smerim, să ne pocăim, să ne abatem de la rău şi să căutăm faţa Domnului(2 Cronici 7: 14).

Scrisoarea familiei Volintiru- Necesitatea Rugaciunii

​ Scumpi frați și surori în Domnul Isus, Harul, Pacea și Binecuvântarea Domnului Isus să fie peste voi toți.   Mă rog ca ceea ce voi scrie, să vă cerceteze și să faceți așa cum Duhul Domnului vă îndeamnă. Domnul mi-a vorbit încă din august 2011 despre faptul că am intrat într-un sezon al rugăciunii neîncetate și fierbinți. Întotdeauna au fost rugăciuni, apeluri la rugăciuni și întâlniri de rugăciuni. Slavă Domnului pentru aceasta! Dar acum Domnul a ACCENTUAT că este o necesitate acută și că trebuie să luăm cu toată seriozitatea această chemare. Mulți sunt descurajați pentru că nu văd nici un răspuns la rugăciunile lor, alții nu înțeleg puterea rugăciunii și cred ca e doar pentru anumite persoane care se numesc mijlocitori. Alții sunt preocupați cu treburile zilnice, cu treburile lumii acesteia și nu au timp de rugăciune. Ei se roagă acasă doar câteva minute. Cum să mai aibă timp de adunările de rugăciune sau de rugăciunile pentru alții. Alții își pun întrebarea  ”De ce să ne rugăm? Dumnezeu oricum face ce dorește El pentru că este suveran” sau ” De ce să ne mai rugăm când răul este atât de mare, de evident, încât nu mai avem speranță să vedem schimbări”... și lista de astfel de întrebări poate continua...   Dumnezeu vrea să ne întărească și ne cheamă să ne întoarcem din nou la părtășia cu El, să ne plecăm genunchii, să ne rugăm cu credință și stăruință, fiindcă rugăciunile noastre deschid cerul. Prin rugăciunile noastre îngăduim ca Lumina Adevărului lui Hristos să strălucască pe pământ. Prin rugăciunile noastre cu credință și după voia lui Dumnezeu putem opri multe nenorociri să se întâmple și putem mișca cerul ca să intervină în problemele noastre. Prin rugăciunile noastre suflete se pocăiesc, se trezesc, pot fi vindecate. Biserica astăzi are nevoie de oameni ai rugăciunii, de oameni puternici în rugăciune pe care Duhul Sfânt să îi poată folosi. Rugăciunea nu este o îndatorire neînsemnată, pusă într-un colț. Rugăciunea implică cel mai bun timp al nostru. Miezul timpului și al tăriei noastre trebuie să fie consacrate în întregime rugăciunii. Rugăciunea este o necesitate, o stare de vorbă cu Dumnezeu continuă, o stare de mijlocire pentru cei pierduți, pentru cei în nevoie, o stare de laudă și mulțumire la adresa lui Dumnezeu. Rugăciunea trebuie să fie un foc și o forță interioară asemănătoare rugăciunii eficiente fierbinți  (Iacov 5:16). Rugăciunea trebuie să pătrundă la fel de puternic în inima și viața noastră precum au făcut-o strigătele si lacrimile lui Hristos. Prin rugăciune avem dreptul să intrăm în fața tronului lui Dumnezeu: ce har si ce privilegiu!..Când venim de acolo, venim cu bucuria așteptării că Tatăl nostru ne-a ascultat și ne va răspunde. Frați și surori este vremea să ne apropiem de Dumnezeu mai mult, cu post și rugăciune, cerând Domnului o viață de rugăciune mai adâncă, mai adevărată, mai serioasă! Petrecând mult timp cu Dumnezeu, este secretul unei vieți de rugăciuni de succes. Domnul Isus se ruga (comunica) mereu cu Tatăl, cu Dumnezeu. Se retrăgea să vorbească cu Tatăl Său apoi se vedeau rezultatele (semne, minuni, vindecări...). Deci secretul este intimitate cu Dumnezeu. Să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne încredem în Dumnezeu și să-L iubim cu toată inima și cu toată puterea noastră. ​ Domnul mi-a spus să cer ca un Duh de rugăciune nou, puternic, să vină peste toată Biserica Lui. Începând de la lideri (învățători, predicatori...) până la cei mai mici. Fiecare din noi avem Harul și Darul rugăciunii, fără excepție. Oamenii mari ai Domnului prin care oamenii au făcut mari lucrări au fost oameni ai rugăciunii și ai postului care se rugau 2 – 10 ore pe zi! CÂT TIMP TE ROGI TU?... CÂT ÎI DAI DOMNULUI DIN TIMPUL TĂU? Poți neglija orice dar NU NEGLIJA RUGĂCIUNEA. (ADICĂ NU ÎL NEGLIJA PE DOMNUL) Suntem conștineți că cel rău urăște cel mai mult oamenii care se roagă, care au înțeles și cred în puterea rugăciunii și postului. El va încerca orice ca să ne oprească să ne rugăm, fie personal, fie în comun sau în biserică. De aceea atenție la strategiile celui rău, la motivațiile lui care stârnesc ceartă, dezbinare, bârfă, critică, nemulțumire, ofense, mândrie... Dacă astfel de lucruri sunt în viață și în biserică, rugăciunile noastre nu mai sunt eficiente. De aceea frați și surori luptați-vă lupta cea bună a credinței, stați la piciorul Crucii Domnului Isus ca să putem învăța de la El smerenia, iubirea, rugăciunea. Să nu dăm prilej diavolului. El nu are putere să ne atingă decât atât cât îi dăm noi voie. CUM?... prin neveghere, prin păcate, prin ofense de tot felul, prin firea noastră care trebuie pusă la cruce.   Cea mai puternică și eficientă rugăciune este rugăciunea bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe promisiunile Lui. Avem nevoie de revelația Cuvântului Său în care să rămânem, cu care să ne luptăm și să Îi aducem mulțumire Domnului. (Efeseni 6:17 – Luați și sabia Duhului care este Cuvântul Lui Dumnezeu; Romani 4:20,21 – El nu S-a  îndoit de făgăduința lui Dumnezeu prin necredință, ci, întărit prin credința lui a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredințat că El ce făgăduiește, poate să și împlinească.) Un alt lucru foarte important în rugăciunile noastre este acela de a ne concentra la Dumnezeu, nu la noi sau la vrăjmaș. La Dumnezeu care POATE, care VREA să ne ajute, la EL care ceea ce a promis VA ÎMPLINI.   Domnul mi-a spus: • ”Nu mai privi la probleme și la cel rău, privește doar la Mine. • Nu privi la norul negru care îl vezi acum, ci la Soarele care va apărea în curând. • Nu privi la munții din calea ta, căci numai cu un cuvânt ei vor fi mutați. • Nu privi la ziduri căci ele vor cădea. • Nu privi la pustiul în care ești căci râul va începe să curgă. • Nu privi la oameni și nu aștepta răspuns de la ei ci așteaptă și încrede-te în Mine căci eu lucrez. • Nu te uita la împotriviri, la cei ce te urăsc sau bârfesc căci Eu te-am creat pentru Mine, pentru plăcerea Mea, ca să Îmi slujești doar Mie pentru slava Mea. • Bazează-te pe promisiunile Mele care sunt DA și AMIN. De ce v-aș fi dat atâtea promisiuni? Vi le-am dat că vă iubesc și tot Eu pot să le împlinesc pentru slava Mea și pentru scopurile Mele cu privire la voi. Îmi place și vreau sâ îmi împlinesc Cuvântul Meu căci Eu veghez asupra Lui ca să Îl împlinesc. Aș vrea ca voi să înțelegeți acest Adevăr: • Să-L cereți • Să-L credeți • Să-L așteptați • Să-Mi mulțimiți • Să Îmi aduceți glorie.”   Despre acest subiect al rugăciunii se poate scrie continuu dar Duhul Domnului a vrut să vă aducă aminte că este vremea să ne rugăm cu adevărat, călăuziți de Duhul Domnului prin Cuvântul Său în smerenie și dragoste, totul spre slava Domnului Isus.

2012- Sfârşit sau început?

Îmi amintesc de anul 2000 care dădea ştafeta mileniului trei. Şi acesta a alimentat din plin imaginaţia apocalipsei. Despre 2012 s-au făcut şi filme şi documentare, unele mai SF altele mai „ştiinţifice” însă toate aceste teorii ale apocalipsei au fost inspirate de sfârşitul calendarului Maya în 2012. Am văzut atât filmele cât şi documentarele legate de 2012 şi am înţeles că sursa principală a acestei teorii este păgânismul. În calitate de creştin practicant eu trebuie să mă preocup de ceea ce Sfânta Scriptură spune, aceasta este sursa cea mai completă cu referire la ceea ce se va întâmpla în zilele sfârşitului. Este uman să vrei să ştii ce se va întâmpla în viitorul apropiat sau îndepărtat. Chiar şi ucenicii când L-au văzut pe Domnul Isus înviat, având în faţa lor dovada vie şi palpabilă, că El este acela care a spus că este, Dumnezeu adevărat, Mesia, au profitat de situaţie şi au încercat să smulgă de la Domnul Isus informaţii legate de viitor. Răspunsul Domnului Isus ar putea fi la fel şi în zilele noastre: ,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” Parcă văd feţele dezamăgite ale ucenicilor bulversaţi de acest răspuns direct. Domnul atrage atenţia că nu trebuie să fim mânaţi de scopuri neimportante şi care nu au a face cu chemarea noastră. Iată ce spune Domnul mai departe: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”Fapte 1: 8. Acestea au fost printre ultimele cuvinte rostite de Domnul Isus înainte de înălţarea Sa la cer. Aşadar, avem o misiune şi aceasta este mai importantă decât orice altă informaţie sau certitudine despe „vremi şi soroace”. Cred că 2012 marchează un nou sezon spiritual. Sunt convins că Duhul Sfânt va reactiva pe mulţi creştini să lucreze, să se focalizeze asupra chemării divine şi asupra Marii Trimiteri. Este timpul să ne ocupăm de ceea ce este cel mai important pentru Dumnezeu. Este o urgenţă să Vestim Evanghelia, să răscumpărăm vremea, să căutăm pe Dumnezeu din toată inima. Fă din anul acesta un început şi nu un sfârşit!

Noe, de bani gata

De curând am citit o ştire care m-a uimit, deşi era previzibil ceea ce se relata. Este vorba de bogătaşii planetei care au început să se pregătească de apocalipsa. Astfel, ei îşi cumpără şi îşi construiesc buncăre care de care mai rezistente la bombardamente şi la dezastre naturale. Unii şi-au unit eforturile şi au achiziţionat un mare loc în Mexic pentru a construi un oraş antiatomic. Alţi bogătani exclusivişti sunt de părere că filmul „2012” trebuie luat în considerare iar în cazul unei apocalipse singura scăpare ar fi o nouă arcă a lui Noe. Aşadar, au apărut şi buncărele plutitoare. Nu mă miră că acum în epoca materialistă a puternicului „ban” trebuie să fii putred de bogat ca să-ţi permiţi a fi un Noe care să supravieţuiască unei apocalipse şi eventual să repopuleze planeta pământ. Interesant este că Norvegia şi-a creat o bancă de seminţe, în valoare de multe milioane de euro, ale plantelor din întreaga lume, cu scopul de a permite planetei să renască în urma unui dezastru global. Aceasta este păzită şi protejată de „N” sisteme de protecţie. După citirea articolului cu pricina mi-am spus: „Aştia ştiu ceva ce noi nu ştim. La banii lor, au acces la informaţii...” Cum ar fi ca nişte rechini plini de bani să fie singurii supravieţuitori ai unui dezastru planetar ? Comic, nu? Parcă-i văd sfâşiindu-se între ei pentru supremaţie!!
Ceea ce ar trebui să-i intereseze pe aceşti oameni este că Biblia vorbeşte în detaliu despre Apocalipsa. Conform Bibliei, pentru a te proteja de mânia lui Dumnezeu, trebuie să te împaci cu El, adică să vii la mântuire crezând în Domnul Isus Cristos. Toţi cei ce cred în El şi au fost născuţi din nou vor avea viaţă veşnică. Sub protecţia Creatorului universului, aceştia sunt cu mult mai în siguranţă decât aceşti „Noe” de bani gata care vor suferi o mare dezamăgire. Aceste buncăre superdotate nu-i vor putea proteja de mânia lui Dumnezeu şi nici de iad.
În concluzie, dacă citeşti acest articol, citeşte Biblia, mergi la Biserică şi primeşte mântuirea, acest dar fără plată oferit de Dumnezeu. Cu adevărat vremea se apropie: Biblia o spune, ştiinţa o prevede, sufletul o simte...

Luaţi Lumină!

Biblia spune, lăsând parcă un gust amar cititorului, că odată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul pentru că faptele lor erau rele. Cristos este lumina lumii venit în bezna păcatului să ne aducă vestea bună a mântuirii prin jertfa Sa de la Golgota. Realizez încă o dată dimensiunea dragostei lui Cristos, coborât şi întrupat în mijlocul unor oameni deranjaţi de adevărul despre ei înşişi şi care n-au putut să se odihnească până când n-au „scăpat” de El.
„A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.”
În nenumăratele discuţii despre mântuire şi adevăr avute cu oamenii am înţeles acest „deranj” de a cunoaşte realitatea, sau această ascundere subtilă în spatele unor expresii de genul: „Eu aşa m-am născut, „fac şi eu ce fac toţi”, ”n-am dat în cap la nimeni” şi „mă duc şi eu acolo unde se duc toţi”. Nu contează faptul că Lumina a venit, că El a lăsat Evanghelia sau că „poporul piere din lispsă de cunoştinţă”...Ceea ce contează, pentru ei, este să rămână aşa cum sunt de când se ştiu: Nişte ignoranţi, lăsând pătrunderea adevărurilor divine pe seama celor „profesionişti”. Aşa se face că un popor „creştin” sărbătoreşte fără a şti ce semnificaţie are sărbătoarea, fiind perfect calificat de a îmbrăţişa „Iepuraşul” ca nou simbol al paştelui şi pe Moş Crăciun ca reprezentant al Crăciunului. Această ignoranţă este una premeditată cu scopul de a nu se simţi obligaţi de a schimba ceva în viaţa lor după „luminare”.
Domnul Isus a spus: „Eu sînt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vietii.” Aşadar să luăm lumină de la Cel ce este lumina, fără a fi actorii paradoxului de a lua lumină şi a trăi în întuneric, în aceiaşi ignoranţă şi în aceleaşi păcate. Primul sentiment după adevărata „luminare” de la Dumnezeu este acela de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru harul primit de a vedea lumea cu alţi ochi şi, totodată, regretul unei vieţi irosite pentru faptul că n-ai fost „luminat” mai demult. Citiţi Evangheliile, mergeţi la Biserică, puneţi întrebări şi rugaţi-vă ca să fiţi călăuziţi de El şi credeţi în Cristos. Nu lăsa ca această mare sărbătoare a creştinătăţii să te reducă la carne, băutură şi distracţie. Ar fi o risipă şi o greşeală enormă.
„Gustaţi si vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” Psalm 34:8

Perspectiva Profetica 2011

Mulţi creştini au aşteptat încă din Ianuarie să vadă dacă Episcopul Lazar Gog
mai predică o perspectivă profetică a anului. Nu s-a întâmplat în Ianuarie din cauza problemelor de sănătate, însă perpectiva a apărut în Martie. Aşadar vă invit să urmăriţi Perspectiva Profetică 2011, o predică foarte interesantă menită să ne atragă atenţia că venirea Domnului este foarte aproape. Pentru vizionare daţi click aici.

Martorii dezastrelor

Abia au trecut două luni şi jumătate din anul 2011 şi deja suntem martorii a două mari dezastre. Cutremurul din Noua Zeelandă din Februarie şi cel din Japonia de săptămâna trecută. În ultimii ani am trecut de la auzul veştilor rele la radio la vizionarea lor în direct, devenind astfel martorii distrugerilor şi a morţii. Ecranul televizorului ne arăta imagini parcă regizate dintr-un fim SF despre apocalipsă. Însă ele erau teribil de reale. Vedeam moartea şi distrugerea în direct la televior. Creştinii, cunosc faptul că aceste cutremure sunt prezentate de Domnul Isus în Matei 24 şi Luca 21 drept semne, alături de altele, ale vremurilor din urmă. Refacerea poporului Israel, războaie mondiale, dezastre, cutremure urmate de tsunami şi crize de tot felul. Toate aceste semne acompaniate de escaladarea tehnologică a lumii ne arată că trăim vremuri premergătoare revenirii Domnului Isus Cristos. Omul secolui 21 a devenit privitor în direct la dezastrele lumii.
„Şi pe pamânt va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor...”Luca 21:25
Ce ne transmit aceste semne?
1. Vedem la scară mică, ce se va întâmpla la scară largă.
Ultima carte a Bibliei ne relatează că în timpul celor şapte ani de necaz vor fi dezastre uriaşe la scară largă fiind afectaţi toţi oamenii. Aşadar, putem înţelege din aceste dezastre(semne) că tot aşa se va întâmpla în necazul cel mare pe plan mondial.
2.Suntem trecători.
Nu poţi vedea imaginile dezastrelor naturale fără a conştientiza vulnerabilitatea omului. Deşi mulţi au impresia că prin tehnlogie omul este un fel de dumnezeu, înţelegem că în faţa morţii şi a distrugerii omul este firav. Banii nu te pot proteja, puterea nu te poate ajuta. Pe Titanic scria „Acest vas nu poate fi scufundat nici măcar de Dumnezeu”, însă s-au înşelat amarnic. Tot luxul şi fastul a ajuns pe fundul mării. În faţa morţii bogaţii sunt ca săracii şi nu este diferenţă. De aceea nu trebuie să ne ancorăm de nimic de pe pământul acesta, suntem trrecători şi nu putem lua nimic cu noi.
3. Trebuie să ne pregătim
Poate cel mai puternic mesaj al semnelor este că trebuie să ne pregătim. Domnul Isus a spus: „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”Luca 21:34-36

Supertehnologia prezentului, banii şi forţa statului nu pot proteja omul de furia dezestrului. Însă, ce putem face, este să ne întoarcem la Dumnezeu, să primim mântuirea şi să îl aşteptăm pe Mântuitor fiind pe deplin pregătiţi.

Quo Vadis

Lumea se cutremură, se revoltă şi se dezbină. Mulţi dintre noi am văzut imaginile şocante din Noua Zeelandă după cutremurul devastator ce a ucis cel puţin 65 de oameni şi a făcut ca sute de persoane să fie prinse sub dărâmături. Unii consideră Noua Zeelandă ca find cea mai frumoasă ţară a lumii şi un paradis pentru locuitorii ei. Acest paradis a fost lovit ca din senin, de un dezastru. Apoi, ţările musulmane se revoltă. Ca la domino, manifestaţiile au cuprins ţările din orientul mijlociu, una după alta. Ceva se întâmplă. Am ciudatul sentiment că toate acestea ne duc undeva. Şi nu e de bine. Însă, am încredere în Cel ce ne-a vorbit despre vremurile din urmă cu mii de ani înainte. Biblia vorbeşte despre semnele vremurilor: cutremure, războaie, boli foamete şi veşti de războaie. Globalizarea, controlul din ce în ce mai strict şi apostazia ne arată că anticristul se pregăteşte să apară pe scena mondială. Echilibrul fragil al lumii este pe cale să se prebuşească. În tot acest timp bisericile sunt dezbinate din pricina formelor de închinare, doctrine, atitudini şi orgolii. Este Biserica pregătită? Va putea ea se renunţe la politica bisericească, la materialism, la comoditate şi păcat? Va putea ea să fie pregătită, eficientă şi relevantă în aceste timpuri? Va putea să fie unită?

Un privilegiu uitat

Din ce în ce mai mult înţeleg dragostea lui Dumnezeu arătată oamenilor prin faptul că a hotărât să împlinească planurile Sale pe pământ prin noi. Dumnezeu este atotputernic şi ar fi putut să lucreze fără ajutorul nostru, însă, ne-a oferit cinstea de a conlucra cu El la împlinirea planului Său măreţ pe pământ. În rugăciunea „Tatăl nostru” Domnul Isus ne învaţă să ne rugăm: ...vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta...”Credinciosul este învăţat să se alinieze astfel planului divin făcându-se partaş la împlinirea acestuia prin rugăciune. Ţi s-a întâmpalt să ai sentimentul că Dumnezeu scrie istoria cu ajutorul umilei tale rugăciuni? Atunci când petreci timp cu Dumnezeu, începi să înţelegi care sunt priorităţile Lui. Apoi, El îţi pune pe inimă să ieşi din pătrăţica rugăciunilor personale şi să te rogi conform planului lui Dumnezeu global. Începi să înţelegi necesitatea de mijloci zilnic pentru Biserică, pentru ţara în care Dumnezeu te-a aşezat. Deasemeni, înţelegând rolul crucial al Israelului în vremurile acestea începi să te rogi pentru protecţia, pacea şi mântuirea poporului ales. Nu în ultimul rând, descoperi că inima lui Dumnezeu este cu cei prigoniţi pentru Numele Lui din ţările comuniste şi cele islamice şi înţelegând aceasta, începi să te rogi, cât de des poţi, pentru cei ce plătesc un preţ enorm în a urma pe Domnul. Astfel, Dumnezeu îţi oferă privilegiul de a scrie istoria cu degetul lui Dumnezeu prin rugăciune. Onoarea aceasta oferită omului produce o şi mai mare dorinţă de a ne ruga mai mult. Dacă nu ai înţeles niciodată că rugăciunea nu este o obligaţie, ci o şansă oferită de Dumnezeu, atunci este timpul să-ţi schimbi perspectiva, să înţelegi că viaţa ta contează şi că numai tu poţi alege ca ea să nu fie irosită în nimicuri, ci pusă la dispoziţia lui Dumnezeu zi de zi. Astfel, planurile Lui devin ale tale, dorinţele Lui ţi le însuşeşti iar când El biruieşte, te simţi mai mult decât biruitor în Isus Cristos. Rugăciunea ta contează!

Prezentare Biserica SOS Ploiesti

Întrezărire pentru 2011

Deşi un an nou nu este nimic altceva decât o continuare a timpului şi a anului vechi totuşi vedem în Biblie că Dumnezeu stabileşte vremuri, sezoane şi timpuri în istorie. Un sezon poate avea un an, şapte, 40 sau oricât de mult sau puţin hotărăşte El. Nu ştiu de ce am senzaţia că acest 11 pe care l-am început are iz de sezon nou. Deşi sunt un om optimist şi îmi place să mă aştept la bine, general vorbiind, totuşi nu prea-mi „miroase” bine, când mă gândesc la ţară, acest an. De curând am citit un text din Biblie, Ţefania capitolul 2, versetul 3:
„Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.”
Când am citit, am înţeles că reprezintă un mesaj pentru 2011. L-am recitit şi am rămas uimit de mesajul versetului: „Căutaţi pe Domnul...”.Bine până aici, pentru că de foarte multe ori găsim acest îndemn în Biblie. Dar, este uimitor când citim mai departe, cine trebuie să caute pe Domnul? „toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui!” Stai un pic..adică tot cei smeriţi şi care împlinesc poruncile Domnului trebuie să caute pe Domnul? Tot ei? Da! Se pare că uneori nici cei mai evlavioşi din ţară nu caută suficient pe Domnul...Trebuie să fie foarte dureros pentru Domnul acest adevăr! Aşadar, am înţeles că Domnul în 2011 are aşteptări foarte mari, în 2011, faţă de poporul Lui, Biserica. Noi, Biserica, poporul Lui peste care este chemat Numele Lui, trebuie să căutăm mai mult pe Dumnezeu. Sunt vremuri grele care probabil vor deveni şi mai grele. Însă, privirea Lui este la Biserică. Domnul se uită la noi aşteptând să-L căutăm, să ne smerim, să căutăm dreptatea, să ne abatem de la căile noastre.
De dragul copiilor Săi evlavioşi El poate să se îndure de această ţară care a ajuns coada Europei. Cred că Biserica trebuie să uite de politica bisericească, de funcţii, manipulare şi legalisme şi să caute cu ardoare pe Domnul. El se va lăsa găsit şi orice vale va fi înălţată, orice mândrie va fi umilită. El va lucra, toată gloria va fi a Lui şi n-o va împărţi cu nimeni!