Daca va amintiti in Iulie am scris articolul "De la droguri şi prostituţie la Cristios". În el era prezentată mărturia unui bărbat fost dependent de droguri şi prostituat,dar care s-a întors la Cristos.Tot la CBN am văzut o marturie extraordinara: o femeie lesbiană a fost eliberată prin puterea lui Dumnezeu în urma întoarcerii ei la Cristos.
marți, 13 octombrie 2009
joi, 8 octombrie 2009
Cum să evanghelizezi un hoţ
Un lucru extraordinar s-a întâmplat într-o parcare americană de lângă un magazin Wallmart. O bătrânică care tocmai îşi făcuse cumpărăturile a intrat în maşină dorind să plece acasă. Imediat, a intrat în maşină pe scaunul pasagerului un hoţ cu un pistol. Bătrâna trebuia să scoată banii sau urma să fie împuşcată. Însă, fără armă sau spray paralizant femeia a făcut un lucru fantastic. A început să-i spună tâlharului despre Dumnezeu. Timp de zece minute hoţul a auzit Evanghelia din gura bătrânei.Urmăriţi filmuleţul:
joi, 1 octombrie 2009
Catastrofele din Asia, Semnele vremurilor din urma?
.png)
Nu poti sa nu asociezi lantul catastrofelor din Asia cu ceea ce Domnul Isus Cristos a spus in Biblie cu privire la semnele din vremurile din urma.
Marcu 13:8 "Un neam se va scula împotriva altui neam, si o împaratie împotriva altei împaratii; pe alocurea vor fi cutremure de pamînt, foamete si turburari. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor."
Una din televiziunile din Romania a folosit, prezantand aceste catastrofe, titlul: "Vremea la extreme in lume". Cauzele prezentate de meteorologi sunt diverse: Incalzirea globala, poluarea, imbatranirea planetei, etc. Unii spun ca nu trebuie sa ne facem prea multe griji deoarece dealungul istoriei au mai fost catastrofe naturale. Asa este, insa Biblia vorbeste despre o crestere a frecventei catastrofelor din ultimele zile care va fi direct proportionala cu cresterea drastica a pacatului in lume. Interesant este ca omul de fiecare data cand observa semnele apocaliptice gaseste explicatii unele mai bizare decat altele demontand putin cate putin argumentul biblic. Dar opiniile noastre nu pot schimba adevarul Scripturii. De aceea "cine are urechi de auzit sa auda". Cunoasterea lui Dumnezeu si a Bibliei aduce in mod paradoxal pace in mijlocul acestor semne apocaliptice si o dorinta de pregatire spirituala. Odata ce ochii s-au deschis, toate prind sens si se experimenteaza o mai buna cunoastere a acestor vremuri. Totul este sa privim in directia corecta: Domnul Isus Cristos.
Cabinetul de cardiologie
Se stie ca bolile de inima sunt din ce in ce mai frecvente iar rata mortalitatii a crescut din cauza acestora. Insa sunt si altfel de boli de inima...Va invit sa urmariti clipul de mai jos inregistrat in Tabara I Believe Sinaia 2009.
marți, 29 septembrie 2009
La Peles, si mai iute!

Weekendul trecut am petrecut 3 zile in tabara la Sinaia. Cand am organizat acest eveniment nu am stiut ca ne vom sincroniza cu un mare eveniment prahovean: zilele orasului Sinaia. Am remarcat imediat aglomeratia si circulatia ingreunata din pricina faptului ca politia nu permitea accesul prin oras, circulatia fiind deviata. Asadar, intre doua sesiuni ale taberei ne-am dus sa vedem despre ce este vorba. Am plecat cu prejudecati deoarece in urma cu doi ani am fost la un alt eveniment prahovean asemanator: festivalul cascavelei in Valea Doftanei. Acolo am gasit manele din belsug, aglomeratie, lipsa parcari si preturi la branzeturi mai mari ca-n piata. Am ramas cu regretul unei zile pierdute. Dar, la Sinaia, surpriza! Am gasit un eveniment bine organizat, cu idei extraordinare, de toate pentru toti, mancare pe alese, o mini expozitie de masini de epoca si personaje imbracate in costume tot de epoca. Deasemeni, pentru gurmanzii cu bani a fost raiul pe pamant: cele mai alese fripturi, gratare, prajituri, delicatese si desigur, must. Caragiale ar fi spus, probabil: „La Peles si mai iute!”
luni, 21 septembrie 2009
Internetul-Împlinirea unei profeţii?

Apocalipsa 14:6 „Si am vazut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentruca s-o vesteasca locuitorilor pamântului, oricarui neam, oricarei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.”
Fără îndolală că această profeţie din Apocalipsa se referă şi la Mass Media. Acum două mii de ani era greu de imaginat cum ar putea fi vestită Evanghelia întregului pământ. Acum, în era internetului, ştim că lucrul acesta este posibil. Unii oameni ai lui Dumnezeu au înţeles că internetul este o unealtă extraordinară şi au investit mult pentru a-L face pe Isus cunoscut celorlalţi. Mă gândesc: oare cum ar arăta internetul dacă fiecare om care se consideră creştin l-ar folosi şi pentru scopul evenghelizării? Din nefericire blogurile şi paginile de internet ale creştinilor arată mai mult o promovare a propriei personalităţi decât o promovarea valorilor creştine. Mardoheu i-a spus Esterei: „Si cine stie daca nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împaratie?” Cine are ochi de citit să citească: Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta avem acces la internet?
Internetul oglinda sufletului
Această reţea uriaşă care este internetul poate fi cel mai bun prieten sau cel mai rău duşman. Omul este cel ce alege ce va fi internetul pentru el. Fără îndoială este un bun extraordinar. Cum îl va folosi? Va fi el pentru om o unealtă folositoare sau va fi un mijloc folosit abuziv pentru păcat?
În calitate de lider creştin am observat că internetul este, fie o binecuvântare fie un blestem. Poate fi o unealtă extraordinară prin care îl poţi face cunoscut pe Dumnezeu oamenilor. Prin bloguri, facebook, twitter sau alte inventii asemănătoare ai şansa să vorbeşti despre Adevăr celorlalţi. Poţi folosi internetul pentru site-uri educative. Pe de altă parte, înarmat cu atotputernicul mouse omul poate alege pornografia. Din două sau trei clickuri internetul îl duce direct în iadul robiei pornografice... Iată cum internetul scoate din om binele sau răul pe care îl are înăuntru devenind un fel de oglindă a sufletului.
În calitate de lider creştin am observat că internetul este, fie o binecuvântare fie un blestem. Poate fi o unealtă extraordinară prin care îl poţi face cunoscut pe Dumnezeu oamenilor. Prin bloguri, facebook, twitter sau alte inventii asemănătoare ai şansa să vorbeşti despre Adevăr celorlalţi. Poţi folosi internetul pentru site-uri educative. Pe de altă parte, înarmat cu atotputernicul mouse omul poate alege pornografia. Din două sau trei clickuri internetul îl duce direct în iadul robiei pornografice... Iată cum internetul scoate din om binele sau răul pe care îl are înăuntru devenind un fel de oglindă a sufletului.
Internetul=fructul oprit?

De vreo 10 ani încoace o nouă dependenţă a ameninţat lumea. Internetul.Yahoo, Google, youtube şi alte nume sonore au intrat în viaţa noastră cu sau fără voia noastră. Zilnic accesăm aceste adrese de internet care devin, mai mult sau mai puţin, un fel de tabiet zilnic. Dacă în urmă cu 10 ani doar câţiva ştiau despre utilitatea internetului, acum toţi sunt de acord că au nevoie de internet indiferent de slujba sau pasiunile lor. Pe internet poţi cumpăra, vinde, căuta informaţii, poţi citi ziare, reviste, te poţi uita la televizor sau asculta radio. Poţi plăti facturi, poţi verifica contul din bancă sau poţi face teleconferinţă. Şi lista este prea mică în comparaţie cu ceea ce această invenţie năstruşnică poate oferi. Internetul pare a spune că îţi poate oferi tot ce îţi doreşti. Pe unii internetul i-a făcut milionari în dolari. Ideile lor măreţe puse în aplicare în spaţiul virtual le-a adus profit pe viaţă. Omul, în faţa propriului computer legat la internet se simte Dumnezeu. Poate afla aproape tot, poate comunica cu oricine de oriunde şi poate chiar să lanseze bârfe sau opinii, folosind lista de adrese mail pe care le deţine. Nu pot să nu mă gândesc la „fructul oprit” al Edenului care promitea cunoştinaţa binelui şi a răului. Satan chiar a făcut publicitate produsului oprit făcând pe Adam să creadă ca va fi ca Dumnezeu dacă „accesează” fructul oprit. Este internetul bun? Absolut! Dar ca orice lucru bun care este dus la extrem, se poate transforma în dependenţă. Vor urma şi alte gânduri....
duminică, 13 septembrie 2009
Training for Trainers

Saptamana trecuta am avut privilegiul sa fiu prezent in Bucuresti la Universitatea Biblica din Romania la un curs de pregatire a profesorilor. Desi eram cu anumite prejudecati la inceput, trebuie sa admit ca am ramas uimit de calitatea profesorului si al cursului predat. Era un "Training for trainers" foarte util bazat foarte mult pe calitatea actului de invatare care sa produca mai mult decat o imbunatatire a cunostintelor, o schimbare in student. Cursul a fost predat suta la suta in engleza si in ciuda programului de predare intensiv a fost captivant din cap in coada. Iata cateva din plusurile cursului: Profesor cu exeperienta si pregatire vastă, nivel de predare academic, interactiune elev profesor foarte buna, teme ce stimulau creativitatea, brainstorming si multă practică. Cred că fiecare profesor, pastor sau invatator trebuie sa participe la un astfel de curs. In Octombrie, pentru cei interesati va avea loc un curs asemănator. Atunci voi fi unul din profesori :) Sper să pun practică cât mai bine tehnicile de predare pe care tocmai mi le-am însuşit.
joi, 3 septembrie 2009
Doar frunze...

Lumea creştină de astăzi este plină de ziduri despărţitoare. Fiecare confesiune îşi ridică propriul zid prin care arată celorlalţi de ce este superioară şi de ce doctrina ei este mai bună de cât a celorlalte denominaţii. Fără îndoială, obiectiv privind, fiecare denominaţie are plusuri şi minusuri însă problema pe care eu o văd nu este doctrina, ci relaţia. Nu vreau ca cineva să mă înţeleagă sau să mă interpreteze greşit: doctrina este foarte importantă. A avea un crez biblic corect este foarte important deoarece cred că erezia poate duce pe mulţi în înşelare.
Uneori aceste ziduri prind forma unor „panouri publicitare” menite să arate cât de mare succes are biserica sau denominaţia. Îmi amintesc cum Domnul Isus, fiindu-I foame, a trecut pe lângă un smochin care avea doar frunze. Când a ajuns în dreptul lui a văzut că nu are rod de loc. Atunci Domnul Isus l-a blestemat şi s-a uscat. Se spune despre smochini că dacă au frunze au şi rod. Frunza reprezintă „publicitatea” smochinului care promite rod. Însă smochinul vizitat de Domnul Isus avea doar frunze, „falsă publicitate”.
Tot aşa este şi cu denominaţia: Poate promite mult prin panourile publicitare, însă poate suferi de o acută problemă legată de relaţia cu Domnul. Poţi merge la cea mai corectă doctrinar biserică dar care este răcită de tot în legătura ei cu Mirele. Avem în Apocalipsa un exemplu elocvent depre acest aspect foarte important: mustrarea bisericii din Laodiceea.
„Ştiu faptele tale, ştiu că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă eşti căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea! Pentru că zici: ‘Sunt bogat, am adunat avere şi n-am nevoie de nimic!’ şi nu-ţi dai seama că eşti nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc – ca să fii bogat; haine albe – ca să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi alifie pentru ochi – ca să-ţi ungi ochii şi să poţi vedea. Eu îi mustru şi-i disciplinez pe cei pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă deci şi pocăieşte-te!”(NTR)
Aşadar când Domnul cercetează biserica El doreşte să găsească dragoste şi pasiune pentru El. Nu doar doctrină rece, ci viaţă. De fapt Domnul continuă în Apocalipsa şi îi spune Bisericii din Laodiceea „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine”. Mirele spune, cu alte cuvinte: „Eu nu sunt în biserică, ci sunt la uşă aşteptând ca voi să îmi deschideţi pentru a avea o relaţie apropiată.” El îşi doreşte mai mult decât orice dragostea Bisericii Sale pentru care a murit. Poate spui: „Biserica mea este rece şi nu are dragoste.” Ei bine, tu eşti un mădular al bisericii aşa cum şi ceilalţi sunt. Îndrăgosteşte-te tu de El, iubeşte-L cu pasiune, fii în clocot pentru El şi vei vedea biserica cu alţi ochi. Viaţa ta îi va influenţa şi pe ceilalţi iar Dumnezeu te va folosi pentru o schimbare în jurul tău.
marți, 1 septembrie 2009
Unchiul Sam la haz de necaz
Credeam că numai noi românii suntem în stare să facem haz de necaz. Dar nu este aşa, am descoperit că şi americanii se descurcă destul de bine mai ales acum când criza le dă bătăi de cap. În clipul de mai jos vă veţi delecta de o melodie care satirizează visul american:)
marți, 25 august 2009
Generaţia paradoxului
Din când în când ne face bine să ne punem singuri în cumpănă şi să vedem care-i starea noastră înainte de a ne flata singuri cu ceea ce suntem sau nu.
Săptămâna trecută am meditat la ebraicul „kabad” care se traduce onorează sau cinsteşte. Dar în ebraică aceste termen înseamnă a da greutate, a pune preţ, a cântări greu.
În mai multe texte din Scriptură citim că Domnul cere oamenilor să-L onoreze prin viaţa lor. Cu alte cuvinte Dumnezeu doreşte să aibă greutate în inima oamenilor şi să fie cea mai importantă persoană pentru om. Prin urmare trebuie că fiecare să onoreze pe Dumnezeu prin orice decizie pe care o ia. Aceasta arată cât de important este Dumnezeu pentru acea persoană.
Scriptura mai cere oamenilor să onoreze părinţii, soţii şi pe oamenii puşi în autoritate spirituală. Însă dacă privim cu atenţie generaţia aceasta este caracterizată de egoism dorind nimic altceva, decât să se onoreze pe sine. Sunt câteva paradoxuri pe care le putem enumera în a această generaţie „creştină”: Fii care onorează alte persoane mai mult decât pe părinţi. Cinstea este acordată pe nedrept celor care nu au făcut nici cel mai mic sacrificiu pentru ei din dorinţa de a le câştiga prietenia. Ei cinstesc persoane care nu s-au trezit în toiul nopţii pentru a le întinde o mână de ajutor. În schimb, părinţii care s-au sacrificat o viaţă pentru ei sunt uitaţi, adesea dispreţuiţi. Putem merge mai departe, soţi care cinstesc cu uşurinţă persoane străine în defavoarea soţiilor lor. Sau soţii care pun mai mare preţ pe ceea ce spune o prietenă decât pe soţii lor. Nu este aceasta o generaţie a paradoxului? Ce să mai zic de onorarea lui Dumnezeu? Cu atâtea oferte din partea lumii Dumnezeu, care cere să aibă în toate întâietate, este uitat undeva în coada listei făcându-se apel la El doar în caz de urgenţă.
Mă gândesc la ce spune apostolul Pavel lui Timotei despre generaţia vremurilor dn urmă: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea” (NTR). Cuvintele lui Pavel parcă descriu cu acurateţe generaţia de azi.
Nu-i aşa? Întrebarea este: îl onorez eu pe Dumnezeu şi pe oamenii pe care El îmi cere să-i onorez? Sau mă pierd cu totul în peisajul acestei generaţii anormale? Dumnezeu spune în Scriptură: „Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi.” 1 Samuel 2: 30
Săptămâna trecută am meditat la ebraicul „kabad” care se traduce onorează sau cinsteşte. Dar în ebraică aceste termen înseamnă a da greutate, a pune preţ, a cântări greu.
În mai multe texte din Scriptură citim că Domnul cere oamenilor să-L onoreze prin viaţa lor. Cu alte cuvinte Dumnezeu doreşte să aibă greutate în inima oamenilor şi să fie cea mai importantă persoană pentru om. Prin urmare trebuie că fiecare să onoreze pe Dumnezeu prin orice decizie pe care o ia. Aceasta arată cât de important este Dumnezeu pentru acea persoană.
Scriptura mai cere oamenilor să onoreze părinţii, soţii şi pe oamenii puşi în autoritate spirituală. Însă dacă privim cu atenţie generaţia aceasta este caracterizată de egoism dorind nimic altceva, decât să se onoreze pe sine. Sunt câteva paradoxuri pe care le putem enumera în a această generaţie „creştină”: Fii care onorează alte persoane mai mult decât pe părinţi. Cinstea este acordată pe nedrept celor care nu au făcut nici cel mai mic sacrificiu pentru ei din dorinţa de a le câştiga prietenia. Ei cinstesc persoane care nu s-au trezit în toiul nopţii pentru a le întinde o mână de ajutor. În schimb, părinţii care s-au sacrificat o viaţă pentru ei sunt uitaţi, adesea dispreţuiţi. Putem merge mai departe, soţi care cinstesc cu uşurinţă persoane străine în defavoarea soţiilor lor. Sau soţii care pun mai mare preţ pe ceea ce spune o prietenă decât pe soţii lor. Nu este aceasta o generaţie a paradoxului? Ce să mai zic de onorarea lui Dumnezeu? Cu atâtea oferte din partea lumii Dumnezeu, care cere să aibă în toate întâietate, este uitat undeva în coada listei făcându-se apel la El doar în caz de urgenţă.
Mă gândesc la ce spune apostolul Pavel lui Timotei despre generaţia vremurilor dn urmă: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea” (NTR). Cuvintele lui Pavel parcă descriu cu acurateţe generaţia de azi.
Nu-i aşa? Întrebarea este: îl onorez eu pe Dumnezeu şi pe oamenii pe care El îmi cere să-i onorez? Sau mă pierd cu totul în peisajul acestei generaţii anormale? Dumnezeu spune în Scriptură: „Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi.” 1 Samuel 2: 30
Abonați-vă la:
Postări (Atom)