marți, 30 decembrie 2008

Cele rele să se spele, cele bune să se-adune!


Încă un an care s-a dus cât ai clipi. Viteza scurgerii timpului ne duce cu gândul la efemeritatea vieţii expusă de Regele Solomon în Eclesiastul:
„O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune. Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da supt soare?” Ecelsiastul 1: 2-3
Totul trece: clipele frumoase dar şi momentele grele care par nesfârşit de lungi. Viaţa este doar un abur şi o picătură de apă în oceanul veşniciei.
Ştiind toate aceste lucruri ar trebui să ne focalizăm pe ceea ce contează cu adevărat din perspectiva veşniciei.
Pentru mine, anul 2008 a fost unul foarte greu, un an provocator care mi-a adus şi multă dezamăgire şi multă experienţă. Totodată, a fost un an binecuvântat în care Domnul mi-a arătat prin diferite feluri purtarea lui de grijă, dragostea şi confirmarea Lui. Pe scurt l-aş numi un an necesar.
Eclesiastul mai spune, „Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” Înţeleg de aici că este necesar să privim la viitor învăţând din trecut. Se cheamă că eşti înţelept, nu atunci când ai o viaţă fără greşeli, ci când înveţi din eşecuri. Aşadar, ce regretăm cu privire la 2008? Care au fost greşelile? Unde am eşuat? Ce goluri am lăsat? Ce fel de soţi, părinţi sau creştini am fost?
2009 este o nouă şansă dată de Dumnezeu. Putem profita sau putem trăi în ignoranţă repetând aceleaşi greşeli. Nu putem merge înainte cu aceeaşi stare. Trebuie să venim cu păcatele nostre la cruce. Sângele Domnului Isus ne poate spăla de orice păcat. Apoi, trebuie să-i spunem ce schimbări vrem ca El să facă în viaţa noastră. Schimbarea începe cu prezentul, cu secunda de faţă. Acum şi aici trebuie să fiu acel om pe care Dumnezeu îl vrea. Viaţa este formată din ani, luni, săptămâni, zile, ore şi secunde. Decizia luată acum îţi va determina viitorul.
Eclesiatul nu-şi lasă cartea pradă dezamăgirii, fatalităţii şi negativismului. El îşi încheie cartea cu două capitole extraordinare, o concluzie care dă sens şi valoare vieţii. Ultime cuvinte ale cărţii spun, „Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”
La Mulţi Ani!

miercuri, 17 decembrie 2008

Crăciunul şi Criza Globală- Prima parte


Este primul Crăciun în criză. Supermarketurile sunt la fel de pline şi aproape că te gândeşti că suntem imuni la criza care ne tot sperie din vară încoace.
Cineva spunea că oricât de mare ar fi criza în Romania ultimul lucru la care vom renunţa este să mâncăm bine. După ani de zile de comunism şi tranziţie se înţelege de ce românul renunţă mai întâi la haine, apoi la alte lucruri mai puţin necesare vieţii şi lasă la urmă renunţarea la salamurile şi cărnurile mai costisitoare.
Am văzut aseară câteva fragmente dintr-un talk show american de mare succes. Moderatoarea emisiunii a făcut un program cu soluţii pentru bugetul de criză al americanilor şi rând pe rând au intrat în direct persoane care relatau cum reuşesc să facă faţă crizei. O femeie descoperise că nu este suficient doar să opreşti aparatele electrice, ci trebuie scoase din priză din cauză că ele consumă curent chiar dacă sunt oprite. Relata cum din 360 de dolari pe luna a reusit sa plateasca la curent numai 60 de dolari prin aceasta metodă. O altă femeie spunea despre modul în care a reuşit să împace familia cu obligaţia cadourilor de crăciun. Dacă în trecut avea nevoie de 350 de dolari pentru a face cadourile, acum a făcut magiun de prune şi cu doar 90 de dolari a încropit cadouri pentru toată familia cu borcane de gem.
Nu-mi venea să cred ce văd şi aud!
În media Românească abundă lăudăroşeniile privitoare la „cadourile moft” ale concetăţenilor noştri. Ideea e să cheltui, să fii cel mai tare şi apoi să te lauzi cât mai mult cu aceasta. Iată un paradox al acestor vremuri!

Crăciunul şi Criza Globală- Partea a doua


Privind situaţia din alt punct de vedere, Crăciunul acesta este primul în şi lângă criză. Naşterea Domnului a urmat unei crize de 400 de ani. Nu o criză financiară, ci o criză mult mai gravă: Tăcerea lui Dumnezeu. Întuneric beznă timp de 4 secole între Maleahi şi Matei. Un timp groaznic îngăduit de Dumnezeu dar cu efecte spirituale majore. Aceste sute de ani au făcut ca oamenii să strige la Dumnezeu fără nici un răspuns, să strige după un Eliberator. Foamea după Dumnezeu era din ce în ce mai mare. Negura spirituală a stârnit un dor şi o căutare profundă după Dumnezeu. Oameni sfinţi precum Simeon şi Ana îşi dedicau viaţa postului şi mijlocirii pentru ca Dumnezeu să trimită pe Mesia. După aceşti lungi ani părea că terenul era pregătit pentru Mesia, dar nu era. Dumnezeu trimite un înainte-mergător: Ioan Botezătorul. În acelaşi timp Cristos s-a întrupat. Miezul nopţii se transfomă în miezul zilei. „În ţinutul acela erau niste păstori, cari stăteau afară în câmp, si făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Si iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, si slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Dar îngerul le-a zis: ,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a nascut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”
Chiar dacă „întunerecul(crizei) acoperă pamântul, si negură mare popoarele;”(Isaia 60:2) Cristos a spus „,Eu sînt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vietii.”
Să ne amintim că sărbătoarea Crăciunului înseamnă întruparea Mântuitorului, venirea lumini în lume şi sfârşitul întunericului, sfârşitul crizei pentru toţi cei ce-L iubesc şi-L primesc.
Orice s-ar întâmpla şi cât de grele ar fi timpurile, pentru noi cei ce-L iubim pe Isus nu mai există criză. El a promis,,Nicidecum n-m sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi.” America dezamăgeşte, Europa la fel. Băncile falimentează, guvernele se clatină, însă Cristos este Alfa şi Omega: Începutul şi sfârşitul. Criza nu are ultimul cuvânt, nici boala şi nici moartea.Cristos are ultimul Cuvânt! El este Stânca Veacurilor!
Închei cu partea a doua a promisiunii din Isaia 60: 2
„dar peste tine rasare Domnul, si slava Lui se arata peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, si împăraţi în strălucirea razelor tale.”

joi, 11 decembrie 2008

Criza globală şi Punctul de sprijin


Ştirile, prezicerile finanţiştilor, realităţile dar şi profeţiile converg spre o imagine apocaliptică a ceea ce urmează să vină.
Dacă până acum oamenii lui Dumnezeu spuneau în predicile lor că este posibil ca vremurile din urmă să fie precedate de o criză financiară majoră, urmată apoi de apariţia unui „aşa zis salvator anitcrist”, iată că acum se conturează o criză globală pe care o vedem cu ochii noştri.
Ni se pare imposibil ca acele sisteme care păreau solide să se prăbuşească deodată aruncând lumea în deziluzie financiară.Tot ce era sigur până anul acesta, nu mai e sigur deloc. Nimeni nu se mai hazardează să mai dea reţete de succes financiar. Nimeni nu ştie ce va fi, cum va fi şi cât va dura.
Cred că e timpul să învăţăm din istorie. Timpurile de criză au fost foarte grele, unele s-au sfârşit prin războaie devastatoare şi foamete. Însă, a existat şi o parte bună dacă o putem numi aşa. Dumnezeu şi-a protejat rămăşiţa în ciuda oricăror ameninţări. În istoria poporului Israel observăm că prosperitatea economică îi ducea în idolatrie, neascultare şi păcat.
Apoi, Dumnezeu îngăduia să vină o criză majoră, în timpul căreia ei strigau la El să-i salveze pocăindu-se de ignoranţa lor. Aceasta ne învaţă despre îndărădnicia omului. Oare nu s-a întâmplat la fel şi în România? Sunt aproape 20 de ani de la revoluţie. Îmi amintesc cum oamenii erau încântaţi de libertate şi mai ales de libertatea religioasă. Îşi făceau cruce în stradă, la televizor şi spuneau „Tatăl nostru” bucuroşi că pot în sfârşit să se exprime liber cu privire la religie. A fost un lucru bun care a durat doar un moment.
Între timp am cunoscut o oarecare prosperitate şi am intrat cu toţii în cursa contra-cronometru a consumatorului european. Parcă toţi vor să recupereze cu forţe proprii „anii mâncaţi de lăcustele comuniste”. Toţi vor, aşa cum un american spunea, „să cumpere cu banii pe care nu-i au, lucruri pe care nu şi le permit, pentru a impresiona pe cineva căruia nu-i pasă.”
Că vrem că nu vrem, că ne place sau nu, criza se instalează. Este timpul să ne întoarcem cu toţii spre adevăratul „punct de sprijin” al Universului-Creatorul a tot ceea ce există. El nu se schimbă, este acelaşi! El a promis că fiind lângă El vom beneficia de protecţia Lui, „El îti iarta toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătaţi bătrîneţea, şi te face să întinereşti iaraşi ca vulturul.” Psalm 103: 3-5
Tocmai am văzut într-o emisiune americană cum un doctor arăta pe un manechin modul în care stresul afectează organismul uman. Stresul atinge apogeul când nu ai nici un sprijin şi te poate ucide. Însă cei ce se încred în Dumnezeu sunt protejaţi chiar dacă vor trece şi ei prin momente grele. Să ne întoarcem la El, să-L căutăm din toată inima şi avem promisiunea: „Eu voi fi cu tine, ca sa te scap si sa te izbavesc, zice Domnul.”